Este o poveste profund tulburătoare despre cel mai întunecat tip de rău, dar Patricia era doar o fetiță de grădiniță când a fost forțată să intre într-un cult satanic.
Încă de când era o copilă, a fost torturată și chinuită, totul în numele Diavolului însuși. Acum, la decenii după ce a îndurat acest coșmar viu, își rupe tăcerea.
„Oamenii în care ai cea mai mare încredere, care ar trebui să aibă grijă de tine și să te protejeze de rău, chiar au făcut răul”, își amintește ea. Când Patricia avea cinci ani, spune că a fost inițiată în acest cult secret, satanic, printr-o serie de ritualuri bolnave și abuzive.
„Am fost adusă rapid de membrii familiei să particip la o ceremonie, un ritual”, spune ea. „În subsol, era un altar făcut din lemn. Și pe podeaua de beton era o pentagramă pictată cu vopsea roșie. Apoi erau membri ai familiei și, de asemenea, membri oculți în cerc în jurul altarului. Scandau într-o limbă necunoscută. Îmi amintesc doar că am fost prinsă în cuie, legată cu curele și apoi am fost supusă unui ritual.”
Patricia spune că a fost violată și i-a jurat lui Satan. Dar oroarea nu s-a oprit aici. Ritualurile satanice și sacrificiile de animale au continuat pe tot parcursul copilăriei ei. „Eram obligate să bem sângele. Eram obligate să mâncăm ochi și, dacă nu mâncăm, eram chinuite până când o făceam. Iar ochii aveau rolul de a ne da puterea de a vedea în tărâmul spiritelor.”
Pentru Patricia, nu exista un loc sigur. Incapabilă să proceseze abuzul, și-a înăbușit amintirile.
„Terorile nocturne continuau, la fel și visele. Creierul meu încerca să le rezolve pe toate. Știi, e un coșmar absolut. Simțeam că trăiesc o constantă, un film de groază. Așa îl descriu eu. Un film de groază de Halloween.”
La treisprezece ani a fugit de acasă. Dar întunericul în care crescuse a urmărit-o. În adolescență și în douăzeci de ani, Patricia citea cărți de tarot și comunica cu spiritele. În tot acest timp, a trăit în frică și întuneric constant.
„Am putut vedea demoni și spirite, fantome. Și pe măsură ce am crescut, am avut ghizi spirituali. Îmi doream putere deplină asupra vieții mele. De fiecare dată când încercam să mă vindec prin ocultism, primul gând care îmi venea în minte era să mă sinucid, lucru pe care l-am încercat de multe ori. Fie că mi-am tăiat venele, fie că am luat o supradoză de pastile. Am ajuns la spital, la secția de psihiatrie.”
Tânjea după libertate, dar nu știa încotro să se îndrepte. „Îmi doream pace. Voiam să fiu fericită, dar nu știam cum să o obțin, pentru că îmi era frică de Dumnezeu. Îl uram pe Dumnezeu. Nu voiam – nu voiam să am nimic de-a face cu El. Căutam să fiu în siguranță. Căutam pacea. Căutam să fiu iubită.”
Disperată, Patricia s-a dus la biserică cu o prietenă creștină. În timp ce membrii bisericii se închinau, a simțit dragostea lui Isus pentru prima dată. Apoi spune că a simțit altceva.
„Toată lumea Îl lăuda pe Domnul și voiam să fac ceea ce făcea toată lumea. Voiam să simt ceea ce simțeau și ei. Aveam nevoie de libertate. Așa că mi-am ridicat mâinile și o prezență întunecată a venit în spatele meu și mi-a smucit literalmente umărul. Totuși, nu m-am mișcat. Am spus: «Nu. Nu plec. Nu, nu plec». Aici rămân. Și am continuat și am continuat să plâng: «Isus, Isuse, Isuse, Isuse, Isuse, Isuse».
Patricia a devenit creștină și a început o lungă călătorie spre libertate și împlinire alături de Isus.
Prin consiliere creștină intensă și rugăciune, Patricia a găsit în sfârșit libertatea și pacea pe care și le-a dorit dintotdeauna în Hristos.
