Castelul contelui de Mercy si identitatea noastra
Daca mergi pe drumul de la Timisoara spre Arad, la un moment dat apare un indicator nou, frumos, din alea de culoare maro, care te atentioneaza asupra unui obiectiv turistic important.
Pe indicator scrie “Castelul contelui de Mercy”.
Intr-o zi cu bun prilej, fiind cu copiii in masina, ne-am abatut din drum ca sa vizitam minunatia de castel. Am mers dupa indicatoare pana unde s-a infundat drumul, adica pana in poarta unui CAP sau IAS sau, ma rog, cum se numeste acum, o intreprindere agricola – combine de recoltat grau, camioane, silozuri, utilaje specifice agriculturii, etc.
Convinsi ca ceea ce vedeam prin gard nu sunt armele de aparare ale vreunui castel, l-am intrebat nedumeriti pe portar cum se ajunge la Castelul contelui de Mercy. Omul a inceput sa rada si sa ne spuna ca nu suntem primii, ceea ce mi s-a parut normal sa nu fim primii vizitatori ai castelului. Dar portarul ne-a indicat la cativa metri niste ziduri in ruina, pe langa care am trecut, dar pe care nu le-am observat, care de fapt nu sunt deschise turistilor, si care de fapt nu au nici alura, nici arhitectura, nici figura de castel, ci sunt doar ramasitele neingrijite si neintretinute, aflate in paragina, ale unei cladiri putin mai rasarite fatza de celelalte cladiri din satul respectiv.
Asadar nu am fost primii (si poate nici ultimii) de care responsabilii cu turismul si-au batut joc.
Dar lasand asta la o parte, nu am putut sa nu fac legatura cu ceea ce spune Biblia:
“Ingerului Bisericii din Sardes, scrie-i: „Iata ce zice Cel ce are cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu si cele sapte stele: „Stiu faptele tale: ca ITI MERGE NUMELE CA TRAIESTI, DAR ESTI MORT.” Apocalipsa 3.
Involuntar m-am gandit la niste emisiuni de televiziune pe un post national, in care un foarte renumit slujitor aborda o tema despre tineri si timp de vreo 20 de minute a vorbit doar despre ce fac tinerii in baie, dar niciun cuvant despre Cristos si puterea Lui de a-i scoate pe tineri “din baia” lor.
Apoi, o alta emisiune in care o cantareata era rugata sa spuna despre Domnul ei, dar ea spunea despre… dragostea pentru Romania, dragostea pentru omenire, pentru muzica, etc, etc, sloganuri ieftine gen hippie si new age.
Nicidecum nu a rostit nici macar cuvantul Cristos, cu toate ca moderatorul parca spunea ceva de genul: ma astept de la voi, neoprotestantii, sa ma convingeti. Pana la urma invitata a ingaimat ceva despre cat de importanta este dragostea pentru planeta, si cum ar trebui sa se iubeasca cu totii, din toate religiile, crestini, musulmani, etc. Un sincretism de pub romano-european, in care toti sunt o apa si-un pamant.
Si sunt atatea exemple de personaje care isi dau cu stangul in dreptul cand trebuie sa isi afirme public identitatea. Dar problema nu este ca ei NU AU CURAJUL sa-si afirme identitatea, ci problema este ca ei NU AU IDENTITATEA la care ne-am fi asteptat. La fel ca in patania mea cu Castelul contelui de Mercy – toate drumurile sunt deschise, toate indicatoarele vestesc ceva, insa lipseste… esenta, castelul, Regele Cristos, lumina Lui, bucuria din El, viata din belsug cu El.
Unii, de dragul “relevantei” isi pierd complet “relevanta”.
Vor sa fie atat de “relevanti” incat devin absolut “irelevanti” pentru Imparatie.
Unde este crestinismul acela AUTENTIC, IMBATAT DE CRISTOS ??
Mi-am amintit de povestea cu fata mosului si fata babei si ce le ieseau din gura celor doua fete.
Ma gandesc cu jind la genul acela de oameni carora le iese din gura doar: Dumnezeu, Cristos, jertfa, iertare, Duhul Sfant, Psalmi si cantari de lauda.
Parca sunt imbatati de dragostea lui Cristos, si in jurul lor se ivesc in mod invizibil nori de lauda si de preamarire a lui Dumnezeu. Poti sa simti “mireasma” lui Cristos in preajma lor.
Apocalipsa continua:
“Adu-ti aminte, deci, cum ai primit si auzit!
Tine si pocaieste-te!
Daca nu veghezi, voi veni ca un hot si nu vei sti in care ceas voi veni peste tine.
Totusi ai in Sardes cateva nume, care NU SI-AU MANJIT HAINELE. Ei vor umbla impreuna cu Mine, imbracati in alb, fiindca sunt vrednici.
Cel ce va birui, va fi imbracat astfel în haine albe.
Nu-i voi sterge nicidecum numele din cartea vietii si voi marturisi numele lui inaintea Tatalui Meu si inaintea ingerilor Lui.”
Doamne, da-ne intelepciune sa nu ne manjim hainele, ci sa pastram clar si puternic cuvantul Adevarului Tau, astfel incat Tu sa ne marturisesti numele inaintea Tatalui si inaintea ingerilor Lui.
“Cine are urechi, sa asculte ce zice Bisericilor Duhul” conchide acest pasaj din Apocalipsa…
