Așa grăit-a Victor Ponta – premierul cel șugubăț. Unde? La Biserica Penticostală din Dumbrăveni (jud. Suceava), acolo unde n-ai fi zis că un astfel de eveniment ar putea avea loc. Nu pentru că bucovinenii nu se învrednicesc să primească un premier, ci pentru că – de felul lor – sunt reținuți în a permite campanii electorale prin intermediul bisericii. Evenimentul? Nepotul primarului Ioan Pavăl, edilul comunei Dumbrăveni, a avut cununia religioasă, iar prezidențiabilul Ponta nu putea rata un asemenea moment.
Se pare că s-a simțit bine, dacă judecăm după zâmbetul larg surprins din fotografie. Probabil se gândea la întâlnirea de după. Liderii neoprotestanți din zonă tocmai se adunaseră pentru o întâlnire de taină, undeva într-un birou din incinta bisericii. Cum să nu-i surâdă o astfel de idee?! Doar penticostalismul românesc (mai ales cel bucovinean) reprezintă un capital electoral de luat în seamă. Doar pastorii sunt persoane publice și influente, iar sugestiile lor – chiar și voalate – ar trage greu în cântarul de pe 2 noiembrie. Și uite-așa, suntem martorii unei ipostaze inedite: Victor Ponta alături de frățietatea noastră cuminte, alături de surori pioase și încercate de viață.
Bineînțeles că nu putea lipsi discursul. Ce vizită ar mai fi și aceea fără un expozeu minimal. Cum tocmai fusese la inaugurarea unei grădinițe, premierul spunea bisericii despre bogăția inestimabilă pe care copiii o aduc pe lume. Țara noastră ar fi mult mai săracă fără ei, lumea ar fi hâdă și anostă fără zâmbetul lor. Ei bine, chiar așa este. Numai că nu el și nu acolo ar fi trebuit rostite aceste lucruri. Nu cu un substrat electoral, nu manipulând o temă sacră în definitiv. Dar, după cum ne-am obișnuit, mereu familia (și implicit copiii) reprezintă o armă sigură în goana după voturi. Candidații la președinție se înduișează brusc și, odată cu ei, o seamă întreagă de concetățeni de-ai noștri.
Cred totuși că ar trebui să ne păstrăm sanctuarele bisericilor departe de bătălia electorală. Cred că ar trebui să rezistăm presiunii pe care candidații și partidele lor le pun asupra noastră prin diferite mijloace. Asta spun în general. Dacă vine vorba de neocomunism, atunci ar trebui să ne păzim și mai tare. Afirmația premierului confirmă – pentru a câta oară? – demagogia insipidă a clasei politice. Mai marii țării au deprins doar abilitatea de a manipula emoțional și de a spune vorbe mare. Cam puțin, când ne gândim la starea precară a națiunii. Cam rușinos, când ne gândim că vreme de patru ani uită cu toții de neoprotestanți, iar în prag de alegeri se trezesc precum din comă. Cam multă indiferență și sfidare, cam puțină omenie și respect.
Așa grăit-a Victor Ponta – premierul cel șugubăț. Unde? La Biserica Penticostală din Dumbrăveni (jud. Suceava), acolo unde n-ai fi zis că un astfel de eveniment ar putea avea loc. Nu pentru că bucovinenii nu se învrednicesc să primească un premier, ci pentru că – de felul lor – sunt reținuți în a permite campanii electorale prin intermediul bisericii. Evenimentul? Nepotul primarului Ioan Pavăl, edilul comunei Dumbrăveni, a avut cununia religioasă, iar prezidențiabilul Ponta nu putea rata un asemenea moment.
Se pare că s-a simțit bine, dacă judecăm după zâmbetul larg surprins din fotografie. Probabil se gândea la întâlnirea de după. Liderii neoprotestanți din zonă tocmai se adunaseră pentru o întâlnire de taină, undeva într-un birou din incinta bisericii. Cum să nu-i surâdă o astfel de idee?! Doar penticostalismul românesc (mai ales cel bucovinean) reprezintă un capital electoral de luat în seamă. Doar pastorii sunt persoane publice și influente, iar sugestiile lor – chiar și voalate – ar trage greu în cântarul de pe 2 noiembrie. Și uite-așa, suntem martorii unei ipostaze inedite: Victor Ponta alături de frățietatea noastră cuminte, alături de surori pioase și încercate de viață.
Bineînțeles că nu putea lipsi discursul. Ce vizită ar mai fi și aceea fără un expozeu minimal. Cum tocmai fusese la inaugurarea unei grădinițe, premierul spunea bisericii despre bogăția inestimabilă pe care copiii o aduc pe lume. Țara noastră ar fi mult mai săracă fără ei, lumea ar fi hâdă și anostă fără zâmbetul lor. Ei bine, chiar așa este. Numai că nu el și nu acolo ar fi trebuit rostite aceste lucruri. Nu cu un substrat electoral, nu manipulând o temă sacră în definitiv. Dar, după cum ne-am obișnuit, mereu familia (și implicit copiii) reprezintă o armă sigură în goana după voturi. Candidații la președinție se înduișează brusc și, odată cu ei, o seamă întreagă de concetățeni de-ai noștri.
Cred totuși că ar trebui să ne păstrăm sanctuarele bisericilor departe de bătălia electorală. Cred că ar trebui să rezistăm presiunii pe care candidații și partidele lor le pun asupra noastră prin diferite mijloace. Asta spun în general. Dacă vine vorba de neocomunism, atunci ar trebui să ne păzim și mai tare. Afirmația premierului confirmă – pentru a câta oară? – demagogia insipidă a clasei politice. Mai marii țării au deprins doar abilitatea de a manipula emoțional și de a spune vorbe mare. Cam puțin, când ne gândim la starea precară a națiunii. Cam rușinos, când ne gândim că vreme de patru ani uită cu toții de neoprotestanți, iar în prag de alegeri se trezesc precum din comă. Cam multă indiferență și sfidare, cam puțină omenie și respect.
Sursa: www.coramdeo.ro
