Iată că trăim vremuri în continuă schimbare: modă, obiceiuri, tehnologie, structuri politice, sociale și economice.
Totul spre binele societății și dezvoltarea ei.
Însă sunt lucruri care nu pot fi schimbate sub nici o formă: etimologia cuvintelor.
Iar unul din ele este TOLERANȚA.
• A respecta libertatea oricărui semen este una, a ți-o însuși ca o regulă e alta. În ziua de azi globaliștii vor să ne-o impună pe-a doua, deși sunt ,,toleranți”.
Numai regimurile dictatoriale nu permiteau să ai opinii diferite față de sistem.
• ,,Creștinii nu pot judeca, ci iubi” se aude pe unda celor ce emit noua toleranță. Însă uită un lucru de bază: cei ce-l iubesc pe Dumnezeu nu pot arăta cu degetul doar în situația în care bârna din ochii lor e mai mare ca paiul aproapelui. Dar după ce au scos-o, pot judeca drept.
Hristos se referea strict să nu aruncăm cu piatra când suntem ipocriți, nicidecum de-a declara adevărul, chiar dacă doare.
Că nu ai cum să afirmi că-l cunoști, atâta timp cât nu-l spui. Altfel, ai trăi în minciună.
• Când Hristos răsturna mese prin Templu, avea tot dreptul să o facă căci era Casa Tatălui iar ei făcuseră din ea o peșteră de tâlhari. A fi indulgent cu nelegiuirea te face părtaș ei. Iar toleranța adevărată îți respectă decizia, te lasă să faci ce vrei, dar spune lucrurilor pe nume.
• ,,Dumnezeu iubește oamenii indiferent de orientarea lor sexuală” e o altă sintagmă des utilizată iar pe deasupra sprijinită de Biblie: ,, căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere fața omului”. Dar ceea ce se scapă flagrant din vedere e faptul că El se uită la ,,matrița” originală creată pentru om, dar o poate judecata pe cea deviantă.
