Timeea I-a promis lui Dumnezeu să nu iasă din voia Lui atâta timp cât va trăi. Era hotărâtă încă dinainte ca medicii să le spună părinților ei că nu mai are mult timp de trăit.
Când Timeea a fost botezată chiar de tatăl ei, pastorul Marcel Asanache, din Oradea, cei prezenți aveau ochii în lacrimi. Momentul nu a fost impresionant numai prin aluzia la veșnicia viitoare pe care și-o dorește Timeea, ci și prin lupta pe care adolescenta o dă pentru a-și putea trăi prezentul.
Părinți care n-au voie să obosească
Năucită de diagnosticul necruțător pe care l-a primit Timeea – cancer metastatic –, familia Asanache s-a aruncat într-o luptă cu timpul și cu boala, în care credința și ajutorul celor din jur le sunt singurele arme.
Primii medici care au evaluat starea Timeei au venit cu un verdict prea dur: un diagnostic terminal de adenocarcinom cu celule tip inel cu pecete. Însă părinții s-au hotărât să nu se oprească la acest verdict și au cerut și părerea unor medici din străinătate. Un coleg pastor l-a sfătuit pe tatăl Timeei să încerce în Italia, acolo unde, în urmă cu câțiva ani, fetița acestuia primise șansa la viață pe care medicii români au considerat că nu o mai are. Ajunsă astfel la clinica din Padova, familia Asanache a primit o veste de care s-a agățat cu toată nevoia.
„Nu suntem încă siguri, rezultatul va fi gata peste câteva zile, dar se pare că trăim sau experimentăm o minune”, scria mama Timeei pe contul ei de Facebook. Tomografia efectuată la clinica din Padova a infirmat prezența unei tumori în colon, deși medicii din România identificaseră tractul gastrointestinal drept sursă a cancerului de care suferă Timeea.
Atunci când tatăl adolescentei i-a arătat medicului italian rezultatele de la prima biopsie, acesta i-a spus că „nu îl interesează ce spun românii și că oricum diagnosticul a fost drastic”, povestea mama fetiței. „În Cluj ni se spunea «nu se mai poate face nimic», aici ni se spune «facem tot ce este posibil». Poate este același lucru, dar sună diferit!” mărturisea tatăl Timeei.
Speranța costă mult
Circa 200 de euro se duc în fiecare zi doar pe internarea adolescentei la Padova, iar perspectiva unei operații mai adaugă câteva zerouri bune la această sumă. Cifrele nu au milă, însă Dumnezeu are. „Dumnezeu e mare”, scria tatăl Timeei pe Facebook.
„În deznădejdea noastră și în această nebunie a afacerilor și a alergării, avem simțământul că Dumnezeu ne călăuzește și este la cârma vieții noastre nenorocite… Când am văzut prima dată sprijinul vostru financiar, (…) puteam să-i spun copilului meu că nu suntem singuri în încercarea noastră, că Dumnezeu ne binecuvântează în disperarea noastră… acum și totdeauna suntem încrezători.”
Ajutor concret
Prietenii familiei Asanache și câţiva cunoscuți s-au mobilizat exemplar ca să ajute. Sute de oameni au promis pe Facebook să se roage pentru Timeea, alăturându-se familiei în această luptă. Prietenii Timeei i-au trimis încurajări video, fotografii și mesaje care să o inspire. Mulți încearcă să strângă bani pentru ea așa cum pot mai bine. O prietenă s-a gândit chiar să ofere zilnic spre licitație tablouri pe care le-a pictat, iar câștigătorii să doneze prețul licitat direct într-unul dintre conturile deschise pentru sprijinirea Timeei.
Euro: RO82RNCB0660046009900002
USD : RO55RNCB0660046009900003
Lei: RO89RNCB0318046009900001
deschise la Banca Comercială Română, titular Asanache Marcel, codul SWIFT: RNCB RO BU.
Familia Asanache are nevoie în continuare de sprijin pentru a putea achita cheltuielile de tratament, care nu fac altceva decât să se adune. Orice ajutor este bine-venit, fie că este vorba de rugăciune sau suport financiar. Pe lângă conturile de mai sus, în care pot depunde donatori din România, familia a deschis un cont special pentru donatorii din Statele Unite și Canada: Asanache Dumitru Florinel, Pottsville PA, banca Wells Fargo, nr cont: 5689915402 (pentru Timeea).
În Biblia Timeei este un verset în care adolescenta și cei dragi ai ei au nevoie, mai mult decât oricând, să creadă. „Braţul Tău este puternic, mâna Ta este tare”, spune Psalmul 89. Iar noi avem nevoie să învățăm că, de cele mai multe ori, brațele lui Dumnezeu suntem noi.
