,,Ca pe niște miei duși la tăiere …“ și ,,ca pe niște miei în mijlocul lupilor“
Nu, de data aceasta șefii statelor nu se vor mai îngrămădi la o ipocrită poză de solidaritate simbol. Au făcut-o pentru câțiva caricaturiști nerușinați. De data aceasta nu se vor mai face semne pe care să fie scris solidar ,,Je suis Chretienne aussi“ … Africa este neagră. Africa este departe. Africa nu e ,,a noastră“.
În Kenia, 147 de studenți creștini africani au fost identificați, separați și sacrificați tot așa cum erau puși deoparte miei din turmele care veneau de Paște aproape de casele copilăriei noastre românești.
Teroriștii, aceste ramuri sălbăticite din arborele genealogic spiritual al lui Avraam,căptușiți cu dinamită, au planificat masacrul intenționat și simbolic în Săptămâna Mare a creștinătății. Cu rînjetele lor sarcastice așa i-au și întrebat, când le-au pus țeava automatului la tâmplă, pe tineri studenți: ,,Ești creștin? Ce grozavă cinste! Să mori de ziua Dumnezeului tău crucificat!“
Africa, putem spune după valurile de execuții ale creștinilor de acolo, înflorește pentru Christos. E rândul ei … ,,Sângele martirilor este și va fi întotdeauna sămânța fertilă a creștinilor“ …
Credincios unui obicei mai vechi, în Vinerea Mare m-am plimbat pe diverse canale ca să fiu alături celor ce, pe diverse meridiane, comemorează patimile Domnului. Am ajuns și la Roma … și la Vatican … Lume multă de aveai impresia că toată populația cetății era pe străzi. O mare de capete, o liturghie națională …La fiecare din cele 14 stații unde, conform tradiției, a căzut Christos, imaginea se schimba pe un alt cartier al Romei, la o altă Biserică la fel de inundată de oameni … Cel mai mult m-a impresionat imaginea mulțimii imense care înconjura din toate părțile Coliseum-ul. Și dintr-o dată m-a lovit … O suprapunere ciudată de imagini: mulțimea creștină și Coliseum-ul istoric. A fost ca o străfulgerare profetică … primită sub forma unei întrebări: ,,Oare de ce, dintre toate clădirile monumentale ale Romei ucigătoare de creștini, numai Coliseumul a rămas azi în picioare? Ce ateaptă el ? Ce prefigurează el? Ce anunță promisa lui restaurare?
Uneori, istoria evoluează în cercuri. Unele sunt așa de mari încât le pierdem din priviri periferia și reapariția lor ne ia prin surprindere. Coliseum-ul este locul în care creștinii martiri (martori) erau dați la fiare sau arși pe rug ca torțe pentru spectacolele nocturne.
Să se fi întors în calendarul divin vremea martirajelor din creștinism? Să ne numărăm oare iar ,,mucenicii“? Să fie aceasta vremea … sfârșitului?
