Diverse

„Răpiți-l pe fiul meu sectant!”

Sub aspect tehnologic, Japonia este ce-a de-a doua țară din lume (după SUA), iar la nivelul parității de cumpărare, este a treia (după SUA și China). Când vine însă vorba de libertate religioasă, Țara Soarelui Răsare este printre statele cu cel mai ridicat nivel de persecuție a credincioșilor care nu aprțin religiei majoritare.

Foto: pacoarguello.blogspot.com O caracteristică aparte a peisajului religios japonez este sincretismul. Cei mai mulți dintre cei aproximativ 127 de milioane de locuitori ai Japoniei nu sunt adepții unei singure religii, ci a unei îmbinări între două religii majoritare: budismul și șintoismul. Pentru un necunoscător, a decanta religia japoneză „adevărată” este o misiune imposibilă. Pentru japonezi, este una inutilă: ei nici nu își pun problema să separe cele două religii. În schimb, lucrul la care sunt foarte sensibili este convertirea cuiva apropiat la o religie minoritară. Când are loc o astfel de schimbare, se pot întâmpla lucruri teribile.

Organizațiile care militează pentru libertatea religioasă în Japonia spun că în țară continuă o practică cel puțin tulburătoare: răpirea celor convertiți și intervenirea (deseori violentă) pentru a-i „deconverti” (operațiune numită de specialiști „deprogramare“). În acest context, Organizația neguvernamentală Human Rights Without Frontiers acuza eșecul autorităților japoneze de a investiga și de a judeca în instanță persoanele responsabile de astfel de cazuri de violență.

Angajamentele religioase multiple ale japonezilor sunt strâns legate de o rețea socială de așteptări și obligații, astfel că identitatea religioasă, în Japonia, este mai degrabă o identitate de familie sau de gospodărie, nu o identitate personală. După cel de-al Doilea Război Mondial, curentul individualist a început să se facă mai puternic resimțit în Japonia, slăbind tradiția identității și a apartenenței de grup. Pe acest fond, tot mai multe grupări religioase au început să câștige adepți.

Dar separarea indivizilor de religia părinților implică deseori incidente violente. Convertiții sunt deseori nevoiți să își apere cu toată forța noua convingere religioasă. Aceasta și fiindcă mass-media japoneză au contribuit la generalizarea temerilor privind sectele, alimentând climatul de protejare a tradițiilor în detrimentul libertății religioase. Părinți japonezi speriați de convertirea unui copil apelează la serviciile „experților deprogramatori”, sau a „consilierilor de ieșire” [din sectă], cu ajutorul cărora își răpesc copiii, încălcând astfel legea țării (Japonia a ratificat Amendamentul 18 al din Carta Drepturilor Omului, cel care privește respectarea libertății religioase).

În ultimii zece ani, mii de indivizi aparținând Bisericii Unificării sau cultului Martorii lui Yahova și altor mișcări religioase au fost răpiți pentru a fi convinși să renunețe la noua credință.

Foto: kidnapping.jp

Un caz sonor a fost cel al lui Toro Goto, membru al Bisericii Unificării. El a fost răpit de părinții lui și izolat, contra voinței sale, timp de 12 ani. Goto a reușit să scape în anul 2008, după mai mult de un deceniu de rele tratamente, inclusiv înfometare. După eliberarea lui, procurorii au refuzat să îi condamne pe răpitori, motivând că nu au dovezi suficiente. Iar verdictul acesta este, potrivit militanților, aplicat întotdeauna atunci când părinţii sunt răpitorii.

Cel mai recent raport guvernamental american privin libertatea religioasă în lume abordează situația Japoniei într-o secțiune separată, deși nu o plasează în niciunul dintre calupurile „de îngrijorare” cuprinzând țările în care este încălcat dreptul la libertate religioasă.

www.semneletimpului.ro

Tags

Articole asemanatoare

Leave a Reply

Close