Prima parte a conciliului extraordinar de la Vatican, pe tema familiei, tocmai s-a încheiat cu publicarea unui document care rezumă discuțiile purtate în spatele ușilor închise în ultima săptămână. „Cutremur”, „schimbare dramatică”, „reușită fără precedent” sunt doar câteva dintre titlurile care însoțesc acest raport.
Aceste titluri fac referire la partea din document care vorbește despre atitudinea Bisericii Catolice față de homosexuali și relațiile homosexuale.
Cum s-a interpretat
Human Rights Campaign, o organizație americană de top care luptă pentru drepturile homosexualilor spune că documentul transmite „un ton nou, dramatic”. Quest, organizație-umbrelă pentru mai multe grupări catolice de susținere a homosexualilor, cu baza în Londra, a numit documentul „o reușită fără precedent”.
Iar RT scrie că tocmai a fost recunoscută validitatea relațiilor homosexuale, extrapolând grosolan din următorul paragraf al documentului: „Fără să negăm problemele morale ale uniunilor homosexuale, trebuie notat că există cazuri în care ajutorul reciproc, până la punctul de sacrificiu, constituie un sprijin preţios în viaţa partenerilor”.
Această observație merge pe aceeași linie cu ideea creștină conform căreia păcătoșii sunt valoroși și trebuie iubiți (nu însă și păcatul), subliniind faptul că nu orice are legătură sau face trimitere la homosexuali trebuie automat demonizat. Dar este, totodată, departe de a indica măcar validarea din partea Bisericii a acestor uniuni. De fapt, în document se reafirmă de mai multe ori învățătura clasică de opoziţie faţă de căsătoria homosexuală.
Ce s-a spus, de fapt
Documentul în 58 de puncte conține doar trei paragrafe care fac referire la homosexuali, unul dintre ele fiind redat mai sus. Important de menționat este că acest document,relatio post disceptationem (raport după dezbatere), este doar transcrierea unui discurs citit în conciliu, cu rolul de a recapitula ce s-a discutat, înainte de a fi reluate discuțiile săptămâna aceasta. Vaticanul a repetat de mai multe ori că acest conciliu nu va aduce schimbări de doctrină.
Secțiunea în cauză este dedicată problemei primirii persoanelor homosexuale în biserică, iar primirea acestor persoane nu este echivalentă cu faptul că biserica nu mai consideră actul homosexual un păcat.
Cardinalul Vincent Nichols, arhiepiscop de Westminster și capul Bisericii Catolice din Anglia și Țara Galilor, a declarat pentru The Telegraph că acest document nu aprobă uniunile sau căsătoriile homosexuale. „Mai departe, biserica afirmă că uniunile între persoanele de același sex nu pot fi considerate pe picior de egalitate cu mariajul dintre un bărbat și o femeie. Nu este nici acceptabil să se pună presiune asupra preoţilor, iar organizațiile internaționale să condiționeze ajutorul financiar de introducerea legilor inspirate de ideologia de gen”, mai precizează documentul.
„Concluzia” la care s-a ajuns este, de fapt, o întrebare care invită la o dezbatere ulterioară: „Homosexualii au daruri şi calităţi de oferit comunităţii creştine. Adesea, ei doresc să găsească o biserică ce le oferă o casă primitoare. Sunt comunităţile noastre capabile să ofere aşa ceva, acceptând şi evaluând orientarea lor sexuală, fără compromiterea doctrinei catolice despre familie şi căsătorie?”
Este o întrebare justă, dacă ne gândim la responsabilitatea bisericii de a învăța, ghida, de a oferi instrucțiuni morale, dar într-o manieră care să îi apropie pe oameni de Dumnezeu. Iar din legea lui Dumnezeu care trebuie predată face parte și dragostea sinceră, profundă și eternă a lui Iisus pentru toți oamenii, inclusiv pentru cei care L-au respins.
„Este necesar să acceptăm oamenii în fiinţa lor concretă, să ştim cum să îi sprijinim în căutările lor, să le încurajăm dorinţa după Dumnezeu şi dorinţa de a se simţi parte deplină a bisericii, dar şi pe cei care au experimentat eşecuri sau se găsesc în situaţii dintre cele mai diverse”, a spus cardinalul Peter Erdo de Esztergom, Budapesta, în discursul ţinut pe 13 octombrie în faţa papei Francisc şi a participanţilor la conciliu.
Atitudinea papei pe acest subiect a fost făcută publică în repetate rânduri, prin replici de genul celei dată jurnaliștilor anul trecut, pe când se întorcea de la Festivalul Catolic de Tineret de la Rio de Janeiro: „Dacă o persoană Îl caută pe Dumnezeu și are bunăvoință, atunci cine sunt eu să judec?”
Ruptura de ritm
Lăsând la o parte interpretările bombastice, este clar că Biserica Catolică a schimbat tonul în ceea ce privește persoanele homosexuale, indicând o atitudine progresistă de acceptare a lor în biserică, ceea ce până acum a fost un lucru descurajat vehement, catehismul Bisericii Catolice numind înclinația lor „intrinsec dezordonată”. Acum, biserica se întreabă cum ar putea „să accepte și să evalueze” orientarea lor sexuală fără să compromită doctrina catolică.
Acesta este un subiect care va fi dezbătut în continuare, alături de problema coabitării, a persoanelor divorțate și recăsătorite, a copiilor născuți în afara unei relații binecuvântate de biserică; pe scurt, a marilor probleme religioase ce privesc familia catolică în ziua de azi.
Problema acceptării persoanelor homosexuale este o provocare pentru fiecare confesiune, nu doar pentru Biserica Catolică și, așa cum alte biserici s-au scindat în urma unor decizii surprinzătoare în această privinţă, același risc există și în dreptul catolicilor.
Deja, tonul mai pozitiv la adresa homosexualilor i-a făcut pe unii să strige „Trădare!” John Smeaton, cofondatorul organizaţiei Voice of the Family, care reunește 15 organizații catolice conservatoare din 8 țări, a respins documentul, spunând că cei care „controlează conciliul” i-au trădat pe părinții catolici de pretutindeni. „Credem că acest raport preliminar este cel mai groaznic document redactat în istoria bisericii. Familiile catolice țin cu ultimele puteri de învățăturile lui Christos cu privire la căsătorie și castitate”, a declarat Smeaton.
Joseph Shaw, blogger catolic de la St Benet’s Hall, Oxford, explică faptul că oamenii se tem că abordarea papei Francisc va eclipsa învățăturile bisericii, cauzând confuzie în anumite domenii. „Îi supără pe oamenii care apreciază o învățătură foarte, foarte clară, chiar și atunci când e una nepopulară”, declară Shaw.
Cu toate acestea, cardinalul Luis Antonio Tagle de Manila, unul dintre cei trei preşedinţi ai conciliului, precizează și el că relatio prezentat de cardinalul Erdo „nu trebuie considerat un document final al conciliului”, ci un pretext pentru mai multe discuţii. Conciliul se va încheia, de fapt, pe 18 octombrie, însă nici atunci nu va ajunge la concluzii finale, ci va fixa agenda pentru un conciliu mondial, ce se va desfăşura între 4 şi 25 octombrie 2015, în urma căruia i se vor face recomandări finale papei. Abia la auzirea deciziilor luate de papă vom vedea adevărata dimensiune a reformelor cu care modernitatea încearcă din greu Biserica Catolică.
