Specialiștii în analizarea textelor antice susțin că au descoperit anumite indicii conform cărora manuscrisul „Evanghelia după Iuda“, care prezintă o variantă alternativă a Noului Testament, ar fi autentic și nu un fals modern, scrie Fox News. Ce implicații are acest anunț pentru creștinii din întreaga lume?
Papirusul descoperit în Egipt a fost scris în limba coptă și prezintă o variantă inedită a sacrificiului lui Iisus. Elementul de noutate constă în faptul că Iuda, cunoscut în Biblie ca apostolul care l-a vândut pe Hristos pe 30 de monede de argint, este portretizat într-o lumină pozitivă în cadrul manuscrisului analizat, drept un erou și un eliberator al Domnului.
Evanghelia a fost scrisă sub forma unor dialoguri între Iisus și Iuda. Documentul susține că, pentru a putea deveni Mântuitor prin moartea și învierea Sa, Iisus avea nevoie să se elibereze de trupul Său, așa că l-ar fi ales pe Iuda să-I fie alături și să comploteze la moartea Sa.
Documentul, ce reprezintă o copie în limba coptă, a fost datat în anul 280 d.Hr. Totuşi, textul original trebuie să fi fost mult mai vechi, de vreme ce Irineu îl menţionează în finalul celui de-al doilea secol. Astfel, documentul a fost scris, probabil, între anii 130 d.Ch. şi 170 d.Ch.
CITEȘTE ȘI: Evanghelia după Iuda și Scriptura
Cercetarea de la Luvru privind autenticitatea documentului
Evanghelia după Iuda a fost descoperită din întâmplare în 1970, în Egipt. Aceasta a ajuns pe piața neagră și a fost recuperată abia în 2006. În același an, National Geographic Society și cercetătorul Joseph Barabe, de la McCrone Associates din Illinois, și-au propus să afle dacă papirusul este autentic.
Barabe a analizat la microscop cerneala folosită și compoziția hârtiei. El a observat că documentul a fost scris cu două tipuri de cerneală, una neagră și cealaltă maro. Această combinație neobișnuită le-a ridicat semne de întrebare lui Barabe și colegilor săi, motiv pentru care au decis să consulte documentele egiptene din secolul al III-lea d.Chr. păstrate la Luvru, considerate ca datând din aceeași perioadă cu Evanghelia după Iuda.
În urma cercetării a numeroase certificate de căsătorie și acte de proprietate din Egiptul antic, cerneala neagră s-a dovedit a fi cea folosită în mod obișnuit în Egipt din antichitate până în secolul al III-lea. Misterul cernelii maro părea mai dificil de elucidat, întrucât era bogată în fier, lipsindu-i, în același timp, cantitatea de sulf descoperită de obicei la cernelurile de acest tip.
Cu toate acestea, studiul documentelor de la Luvru a demonstrat că, în perioada precizată, cernelurile pe bază de metale conțineau puțin sulf, exact ca în cazul Evangheliei după Iuda. În plus, cercetătorii au observat și un alt aspect – ontractele din Egiptul mijlocului de secol al III-lea erau scrise cu cerneală neagră, dar erau înregistrate oficial cu cerneală maro. Așadar, prezența ambelor cerneluri a fost declarată în concordanță cu o datare timpurie a „Evangheliei după Iuda“, notează NBC News.
Alte dovezi privind datarea timpurie a documentului includ faptul că cerneala nu este impregnată peste papirusul împachetat, sugerând faptul că documentul a fost scris înainte de degradarea paginilor. În plus, cercetarea realizată de National Geographic a mai inclus și alte analize ale Evangheliei, printre care folosirea carbonului radioactiv pentru datare, analiza textului și a stilului lingvistic.
„Evanghelia după Iuda” – un document posibil autentic, nu și veridic
Barabe și colegii săi au afirmat că documentul poate fi datat cu destul de mare certitudine în anul 280 d.Chr., însă au atras atenția că, în realitate, descoperirile lor nu alungă orice umbră de îndoială privind autenticitatea documentului, ci doar elimină anumite semne de întrebare ce păreau să indice că e un fals modern.
Biserica creștină nu recunoaște „Evanghelia lui Iuda“, considerand-o o încercare de a-l victimiza pe trădătorul lui Iisus Hristos. În plus, documentul intră în contradicție cu numeroase învățături biblice. În cadrul manuscrisului, se spune că Iisus apărea adesea printre ucenici întruchipat într-un copil. Iuda mărturiseşte că Iisus provine dintr-un spaţiu dumnezeiesc sau din Împărăţia lui Barbelo, unde există doisprezece eoni, şaptezeci şi doi de aştri şi şaptezeci şi două de ceruri, trei sute şaizeci de aştri şi milioane de îngeri.
Evanghelia face deseori referire la învățătura privind nemurirea sufletului. Și doctrina creaţiei este diferită faţă de învăţătura biblică. Cel care există prin Sine Însuşi a ieşit dintr-un nor. Alte fiinţe s-au ivit din alţi nori. Lucrarea de creare a fiinţelor nu este limitată numai la Dumnezeu. Luminătorii sunt creaţi şi tot ei dau naştere altor luminători. Îngerul Nebro şi-a creat şase îngeri, ca asistenţi, cu ajutorul cărora i-a creat pe Adam și Eva.
Astfel, chiar dacă documentul s-ar dovedi ca datând din secolul al III-lea, acest lucru nu înseamnă că poate fi considerat și o sursă istorică veridică, ci doar că scrierea provine din perioada menționată, conchide Jaweed Kaleem, corespondentul religios al Huffington Post via semneletimpului.ro
