Anul 2013 s-a remarcat din punct de vedere religios prin schimbări neaşteptate, tendinţe accentuate şi decizii de o importanţă majoră. Nu de puţine ori subiecte religioase au ocupat primele pagini ale revistelor şi ziarelor.
Evenimentele religioase ale anului au demonstrat riscul polarizării aşteptărilor înspre declinul impactului religios.
În ceea ce priveşte schimbările neaşteptate, în prima parte a anului s-a aflat în prim-plan Biserica Catolică, prin demisia papei Benedict al XVI-lea. Decizia surprinzătoare a fost urmărită cu interes, în speranţa că justificarea gestului va aduce la lumină corupţia, cazurile de pedofilie şi abuzul de putere care au discreditat Biserica Catolică de-a lungul anilor, dar care au fost negate constant. De la Vatican însă, din locul în care cei ce vor să rămână „aud multe, văd totul, dar nu spun nimic” , nu s-a aflat altceva decât motivaţia oficială, crezută de prea puţini. Decizia de a păstra aparenţele a fost în scurtă vreme trecută cu vederea de majoritate, în principal datorită noului Papă, Francisc I, care a arătat în cele 9 luni de conducere o faţă nouă a catolicismului şi care a reuşit să răstoarne cu discursul său multe dintre percepţiile cu privire la rolul Papei. Însă contrastul şi coexistenţa celor două atitudini, de închidere şi deschidere, din interiorul Vaticanului au pus sub semnul întrebării motivaţia şi veridicitatea celei din urmă.
Sub un mare semn al întrebării a fost pusă şi legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. Dacă pănă anul trecut cerinţele celor care formează comunitatea LGBT erau mai reţinute, iar refuzul autorităţilor mai vocal, anul 2013 a reprezentat o schimbare de atitudine. În SUA, şase noi state au legalizat căsătoriile între persoane de acelaşi sex, numărul total ajungând la 16. Brazilia, Franţa, Marea Britanie şi Noua Zeelandă au luat decizii similare. Aceste măsuri, dincolo de manifestările dezaprobării sau ale bucuriei, au condus la o reevaluare a convingerilor religioase, dar şi a definiţiilor constituţionale ale căsătoriei. În urma unei astfel de reevaluări, Rusia şi Croaţia şi-au exprimat prin măsuri legislative dezacordul. Problema legalizării căsătoriilor între persoane de acelaşi sex a adus în discuţie şi alte aspecte sensibile, precum legalizarea adopţiei copiilor de către cupluri gay, şi a testat înţelegerea limitei dintre toleranţă şi aprobare a unor comportamente şi decizii individuale.
Tot în contextul tendinţelor din domeniul religios s-a încadrat şi creşterea numărului neafiliaţilor religios, care alcătuiesc al treilea cel mai numeros grup religios, după creştini şi musulmani. O premieră în cadrul acestui grup a reprezentat-o organizarea în Adunarea de Duminică, aşa cum a fost numită prima întâlnire de acest fel de la Londra, o iniţiativă care încearcă să echivaleze avantajele relaţionale ale unei comunităţi religioase. În faţa pierderii relevanţei pentru societatea secularizată, lideri religioşi şi-au exprimat temerea conform căreia „creştinismul este la o generaţie depărtare de extincţie”, cupă cum scria Daily Mail în luna noiembrie. Liderii religioşi au recunoscut însă că o parte din vină aparţine bisericilor, care îndepărtează membrii prin lipsa concentrării pe probleme fundamentale, prin absenţa viziunii şi prin lipsa unor modele în rândul liderilor lor. În ciuda lipsei interesului pentru religia instituţionalizată, au existat semnale ale unui interes crescut pentru spiritualitate, ca de exemplu succesul serialului Biblia, care a strâns o audienţă impresionantă pentru un serial cu tematică religioasă.
Anul trecut s-au intensificat şi discuţiile despre rolul femeii în peisajul religios. S-a remarcat în acest sens responsabilitatea crescută oferită femeilor în biseicile protestante. Biserica Luterană a ales ca lideri pentru SUA şi Suedia femei, iar Biserica Anglicană a ales în funcţia de episcop al ei tot o femeie. Biserica Catolică, prin declaraţiile Papei Francisc I, a manifestat de asemnea o deschidere către oferirea unui rol mai important femeilor. Rolul femeii în cadrul comunităţii musulmane a fost adus în discuţie de Malala Yousafzai care, prin militarea pentru dreptul femeilor la educaţie şi prin înfăţişarea unui islamism pacifist, a devenit o voce importantă pentru Islam.
O amprentă negativă au lăsat în anul 2013 violenţele cu motivaţie religioasă, care au fost frecvente şi s-au soldat cu sute de morţi şi răniţi. Atacurile călugărilor budişti extremişti asupra musulmanilor în Myanmar, ale musulmanilor extemişti asupra creştinilor din bisericile din Egipt şi din Siria sau încarcerarea pastorului Saeed Abedini în Iran au menţinut discuţia despre libertate şi toleranţă religioasă.
Schimbare. Acesta a fost cuvântul de ordine al peisajului religios în 2013. Rapiditatea cu care s-au derulat evenimentele şi complexitatea lor a făcut dificilă analizarea adevăratului lor impact. E cert însă că evenimentele anului trecut s-au adăugat, de o parte sau de cealaltă, la balanţa dintre religiozitate şi secularizare. De partea care va dobândi o mai mare greutate depinde maniera în care vor fi interpretate şi luate deciziile cu implicaţii religioase.
