Moartea religiei a fost anunțată cu mult timp în urmă. La vremea respectivă, a fost un anunț curajos, dacă nu nebunesc, însă sondajele din ultimii ani arată că aceasta ar fi direcția. Dar va fi acesta și finalul?
Procentul creștinilor din Statele Unite a scăzut simțitor din 2007, ultimul an în care cei de la Pew Research au făcut un studiu extensiv asupra peisajului religios din SUA. Scăderea afectează majoritatea confesiunilor creștine tradiționale și este o tendință ce trece dincolo de rasă, vârstă sau localizare geografică. „Scăderea are loc în fiecare regiune a țării, inclusiv în Centura Bibliei”, a declarat Alan Cooperman, autorul principal al raportului.
Cine, ce, cum?
Deși generația care conduce trendul este cea a milenialilor, cu peste o treime din grupa de vârstă 18-33 îngroșând rândurile neafiliaților religioși, cercetătorii spun foarte clar că schimbările în peisajul religios american au loc în toate categoriile demografice. „Deși scăderea este pronunțată în rândul adulților tineri, are loc în rândul americanilor de toate vârstele. Aceleași tendințe se observă între albi, negri și latino; între cei care au terminat o facultate și cei care au făcut doar liceul; între bărbați și femei”, citează Washington Post.
Per total, neafiliații religios numără 56 de milioane de americani, cu 33 de milioane mai mult ca în 2007, ceea ce înseamnă o creștere de la 16% la 23%. Această categorie îi include pe cei care se declară atei și agnostici, care sunt sub 5%, dar și pe cei care „nu aderă la nimic, în mod special”. Studiul arată că printre aceștia se numără foști creștini. Aproape un sfert dintre persoanele care au fost crescute creștine au părăsit acest mediu, reprezentând acum 19% dintre adulții americani. Cei mai mulți dintre aceștia au plecat din bisericile protestante tradiționale și din bisericile catolice.
Religiile necreștine, precum iudaismul, islamismul și hinduismul, și-au menținut procentele sau chiar le-au crescut, reprezentând la ora actuală 5,9% dintre adulți, față de 4,7%, în 2007. Cea mai importantă creștere în raport cu toate religiile s-a înregistrat în rândul musulmanilor, însă, cu toate acestea, nu reprezintă decât 0,9% din rândul adulților din SUA.
De ce?
Raportul oferă datele reci despre cât și cum s-a schimbat peisajul religios american în ultimii 8 ani de zile, însă nu analizează și cauzele acestor schimbări. Unii au încercat să suplinească această lipsă cu propriile lor păreri, deduse din experiență. De exemplu, rabinul de la Templul Sinai, din Los Angeles, David Wolpe, crede că prima problemă este autosuficiența. O lume dezvoltată, educată și influentă, care este în stare să își poarte de grijă și să își împlinească nevoile, nu mai are nevoie nici de Dumnezeu și nici de comunitate și nu mai are nici timp sau motivația de a pune deoparte timp pentru atenția și dedicarea pe care le cere religia.
Un al doilea adversar al religiei ar fi puterea pe care știința o are asupra formării minții. Aici, Wolpe se referă la faptul că majoritatea instituțiilor educaționale sunt pur seculare. Ele sunt ospitaliere în faţa unei mentalități seculare și științifice, nu a unei mentalități religioase, care este mai degrabă o minoritate tratată cu indulgență, dar și cu superioritate. În bestsellerulSapiens: A Brief History of Humankind, autorul proclamă că toate valorile umane sunt construcţii sociale, că toate religiile sunt motivatori mitologici și că știința nu are dogme, lucruri admise ca adevăruri pe majoritatea holurilor academice.
Al treilea adversar ar fi declinul comunității adevărate, în rolul ei de familie extinsă. În era digitală, relațiile interumane sunt din ce în ce mai puțin dependente de întâlniri, precum cele din casele de închinare. Rolul social al bisericilor este înlocuit pe zi ce trece de aplicații și site-uri de socializare, în timp ce generația religioșilor, adică cea a bunicilor, trăiește departe de fii și nepoți, în complexe pentru pensionari.
Cu toate acestea, și religiile în sine trebuie să răspundă la întrebarea „De ce?”. Aici este vorba despre servicii de închinare deconectate de la public și de la realitate, despre corupție și despre abuzuri printre lideri, de faptul că unele religii în sine sunt cauza unor violențe care nu au fost nici oprite și nici pedepsite, dar și de faptul că dogmele nu se mai potrivesc cu sensibilitățile și cerințele moderne, cum este și căsătoria gay sau hirotonirea femeilor.
Dincolo de numere
Raportul relevă totuși ceva mai complex decât un marș constant către secularizare completă. Cei care nu s-au putut identifica cu nicio confesiune religioasă au fost întrebați cât de importantă este religia în viața lor. Răspunsul arată că, deși aceştia sunt neafiliaţi, acesta nu înseamnă că sunt nereligioşi: 44% dintre ei au răspuns că religia este „foarte” sau „destul” de importantă pentru ei, o creștere cu doar 4% față de anul 2007, în condiţiile în care întregul grup a crescut cu 7%. „Aceasta nu este tendința unei nații fără Dumnezeu, ci a unei nații care încearcă să Îl găsească pe Dumnezeu în propriii termeni”, scrie The Atlantic.
Aceasta este o afirmație valabilă chiar și în dreptul celor care se identifică cu o anumită religie, conform cu ceea ce relevă sondajul despre „schimbările interreligioase”, mai precis convertirea de la o religie la alta. Dacă se numără convertirile între bisericile protestante tradiționale, aproape 42% dintre americani nu se mai consideră parte a religiei în care au fost crescuți. Confesiunile creștine majoritare sunt vulnerabile la acest capitol, în timp ce grupurile religioase minoritare reușesc încă să își păstreze enoriașii pe perioada maturizării și mai târziu în viață. Însă pe măsură ce tehnologia avansează și oamenii sunt expuși la informații noi, nimic nu poate rămâne neschimbat. Oamenii sunt din ce în ce mai înclinați spre diversitate, îndreptați către includerea altor culturi și religii, toleranți față de diversitatea religioasă în cuplu, familie, relații și cer aceeași flexibilitate și din partea instituțiilor religioase. Aceste informații vin asociate și cu o gândire mai critică față de propria credință și faţă de propriile ritualuri. Oamenii nu L-au părăsit pe Dumnezeu, oamenii își pun întrebări despre Dumnezeu, iar bisericile care nu reușesc să ofere explicații pe măsură sunt cele care pierd membri.
