„Când vorbim despre comunitatea evreiască și mă gândesc cu adevărat la asta, nu mă pot gândi la o persoană creștină pe postul de conducere”, a spus Jay Goldberg, care va vota pentru Trump în noiembrie. „Este uimitor pentru mine. Este aproape un prejudiciu în favoarea poporului evreu.” Articol al
Aproape de sfârșitul datoriei sale pentru hotelul Plaza, Donald Trump l-a convocat pe Abe Foxman (foto) la micul dejun in iconicul său Palm Court. Magnatul imobiliar avea un os pentru a alege cu Liga Anti-defăimare. Foxman, apoi directorul național al ADL, a stat așteptând o jumătate de oră la masa obișnuită a proprietarului. În cele din urmă, Trump a intrat brusc, cu mâna întinsă.
„Dl. Foxman„, a început el, „Trump nu cere niciodată scuze”.
Colegul lui Foxman, Art Teitelbaum, l-a criticat recent pe Trump pentru tacticile sale în Palm Beach, un oraș lovit puternic de discriminare, luptând cu consiliul municipal pentru a-și transforma proprietatea Mar-a-Lago într-un club social privat. Trump a acuzat Florida de antisemitism, susținând că se opune eforturilor sale deoarece clubul său urma să primească membri ai tuturor raselor și crezurilor, inclusiv evreii și afro-americanii.
Conducerea ADL a văzut acest fenomen de foarte aproape: Teitelbaum și Foxman se aflau în tranșeele de lupta împotriva discriminării în Palm Beach încă din 1964. Încă mai exista antisemitism acolo trei decade mai târziu și se aștepta ca discriminarea să persiste. „Dar asta nu are nimic de-a face cu planurile lui Trump de a construi la Mar-a-Lago”, a spus Teitelbaum atunci membrilor presei, sugerând că Trump folosea evreii ca strategie în negocieri.
„Cine f ** k este tipul ăsta, Teitelbaum?„, l-a întrebat Trump pe Foxman, potrivit unei versiuni a conversației din 1994, așa cum a reamintit liderul ADL. „Abe, este antisemitism. Toți membrii mei vor fi evrei.”
„Donald, este antisemitism”, spuse Foxman. „Nu știi cine vor fi membrii tăi.”
Trump a părut surprins și, în privat a retras folosirea termenului la cererea explicită a lui Foxman. Dar Trump, evident, nu a înțeles problema. În mintea lui, casta evreilor era complementară, chiar dacă încă era o castă.
„A spune că numai evreii vor fi membri înseamnă că numai evreii au bani, a fost stereotip”, a reamintit Foxman într-un interviu recent. „Pentru el, s-ar putea să fi fost o evaluare a oportunităților de afaceri. Este un om de afaceri viclean”.
De-a lungul vieții sale adulte și a copilariei, aparent la fiecare moment semnificativ în cariera sa de afaceri, Donald J. Trump s-a înconjurat cu membrii unui singur grup minoritar.
Relația sa cu comunitatea evreiască oferă o viziune excepțională a toleranței unui om a cărui campanie prezidențială imprevizibilă a fost definită de mulți ca fiind una dintre cele mai divizate cultural și rasial din istoria politică americană modernă.
Pe parcursul unei investigații a acelei relații timp de o lună de către The Jerusalem Post, documentele instanței, arhivele mass-media și interviurile originale cu asistenții de campanie, confidenții personali apropiați, avocații din trecut, partenerii de afaceri și angajații, sunt suporterii și detractorii candidatului republican, au fost de acord asupra unei revelații critice: Trump pare să aibă un prejudiciu afirmativ față de evrei.
Ei cred că el consideră evreii un grup de factori de afaceri bogați, inteligenți, de succes și în general negociatori puternici: toate trăsăturile la care aspiră însuși Trump și a căutat să le imite, în același timp abordand figura de stil descrisă de istoricii subiectului ca antisemit clasic.
„În unele privințe, Donald Trump și relația sa cu evreii este ultimul capitol al unei foarte lungi istorii a ambivalenței și a relațiilor dichotomice”, a declarat Jonathan Sarna, autor al American Judaism: A History intr-un interviu: „Linia dintre filosemitism și antisemitism este adesea dificilă, linia este subțire. Nu este roșu aprins. De multe ori puteți găsi în aceeași persoană ambele tendințe, iar Trump este un studiu în acest sens.”
„Evreii sunt cei mai buni chiriasi”
Trump Village pe insula Coney era încă un teren gol de nisip când familia lui Sharon Glaser s-a înscris pentru un apartament pe lista de așteptare a lui Fred Trump.
Familiei Glaser le-au arătat un model a ceea ce se vedea unitatea lor și le-a oferit o listă de facilități planificate. „A trebuit să punem bani în jos”, a spus Glaser, care s-a mutat în proprietate în 1964 și încă locuiește acolo până în prezent. „Atunci, când am intrat prima oară erau in principal numai evrei, dar acum e foarte amestecat”.
Procesul de asigurare al unui apartament nu a fost dificil pentru familia ei evreiască. „Am îndeplinit cerințele”, a spus.
Fred Trump, fondatorul Trump Management, tatăl și mentorul lui Donald, a fost implicat personal în acest stadiu al dezvoltării. În interviuri, locuitorii au spus că îl vedeau frecvent și că și-a păstrat o bună reputație în comunitate.
Dar, în acest moment al vieții sale, Fred, născut din imigranți germani, a comercializat public un trecut suedez fabricat. După cum a fost recunoscut acum de familia Trump, el își ascundea moștenirea germană din teama că ar descuraja contactele evreiești critice din lumea imobiliară din New York, precum și potențialii locatari evrei care ar fi interesati de proprietățile sale.
Și chiriașii evrei erau preferința lui.
Documentele unui caz de discriminare al Departamentului de Justiție împotriva Trump, lansat în 1973, citează unul dintre agenții săi de închiriere care descrie un cod rasial: „Unii negri trăiesc în clădirile Trump”, a reamintit agentul într-un denunt la tribunal in 6 martie 1974, dar Managementul lui Trump consideră că chiriașii evrei sunt cei mai buni. „Un alt agent a fost instruit să închirieze numai evreilor și functionarilor și să nu ia în considerare cererile negrilor”.
Confruntându-se cu unul dintre cele mai înalte acte de urmărire penală în țară, familia Trump a contractat avocatul Roy Cohn, fostul consilier principal al senatorului Joseph McCarthy în timpul lui Red Scare, și evreu el însuși. Fred și Donald au solicitat membrii grupurilor minoritare printr-o campanie de publicitate, a insistat Cohn la momentul respectiv. „Credem că [New York Times] este orientat spre minorități. A susținut un portorican pentru primar împotriva unui evreu”, a remarcat el.
Un raport în această lucrare pune un tânăr Fred, la vârsta de 21 de ani, la un miting Ku Klux Klan în 1927 (Donald a negat că raportul se referă la tatăl său, dar dosarul arestatului de la poliție afișează cu precizie adresa veche a lui Fred în Queens). Arhiva despre eforturile organizației Klan din New York incepând din acea perioadă înregistrează că grupul nu s-a declarat nici „anti-evrei”, nici violent. Dar „investigațiile noastre au condus la dezvăluiri care ne conving că există o propagandă bolșevică și socialistă care se deplasează în zone mari ale populației evreiești”, a afirmat șeful secției Klan din 1922, potrivit unui articol din Times. „Ne opunem mișcărilor de acest fel”.
Dacă Fred a cochetat vreodată cu recrutorii Klan-ului, pare să fi avut o viață scurtă, pntru ca pe parcursul întregii vieți, a lucrat intens cu membrii comunității evreiești. Și orice prejudiciu pe care Fred l-ar fi putut avea împotriva oamenilor „colorați”, el a demonstrat o dorință consistentă de a lucra și de a se împrieteni cu evreii, dincolo de a le închiria pur și simplu.
Fred nu a fost singurul Trump care se presupune că avea moștenirea sa: fratele mai mare al lui Donald, Freddy Trump Jr., s-a alăturat unei fraternități evreiești la Universitatea Lehigh în 1960, pretinzând că cel puțin unele promisiuni, că tatăl său face parte din trib, conform unor interviuri cu foști colegi de clasă. Donald însuși a menținut povestea strămoșilor suedezi ai tatălui său până când a recunoscut rădăcinile germane la Vanity Fair în 1990.
Sarna a spus că imigranții creștini europeni în New York în această perioadă erau adesea divizați între ceea ce aveau în comun cu frații lor evrei europeni și ceea ce părea că-i separa.
„Ambivalența este cuvântul potrivit”, a spus Sarna. „Pe de-o parte, mulți americani germani aveau o mulțime de prieteni evrei în această perioadă. Și totuși ei au fost mereu diferiți ca evrei, și știau că erau diferiți, și, în momente cruciale, cei doi au ajuns într-adevăr să fie in dezacord”.
Ascensiunea lui Fred în proprietatea imobiliară din New York a fost strâns legată de succesul lui Avraham „Bunny” Lindenbaum, avocatul său de mulți ani, și de primul primar evreu din New York, Abe Beame. Beame și Lindenbaum erau vechi prieteni și împreună au lucrat la aprobarea proiectului Coney Island al lui Fred.
Stuart Oltchick, care cunoștea bine familia Trump și s-a întâlnit cu Freddy Jr. în zilele fraternității lor evreiești, a declarat că asista frecventla mese festive cu Trump și Sandy Lindenbaum, fiul lui Bunny.
„Nu ești în Dubuque, Iowa, așa că o bună parte din ceea ce se întâmplă în New York, din punct de vedere comercial, este legat de evrei”, a spus Oltchick, care l-a descris pe tatăl lui Donald drept „un executiv rezervat, bine îmbrăcat” care provenea dint-un „moment diferit” când discriminarea era o practică de afaceri acceptabilă.
Oltchick a declarat pentru The Post că a rămas aproape de Freddy Jr. până la moartea lui bruscă la vârsta de 43 de ani, după ce se luptase cu alcoolismul, un eveniment care l-a facut pe Donald sa inceteze sa consume toate substanțele. El îi descrie pe tatăl lor ca fiind mai puțin respectuos față de munca cu guler albastru decât se exprimă Donald pe timpul campaniei: „Când Freddy a devenit pilot comercial al companiei aeriene, tatăl său la numit șofer de autobuz pe cer”, a reamintit Oltchick.
Fred a donat cu generozitate in campania electorala a lui Beame, în ciuda unui conflict de interese recunoscut ulterior de Donald și a campaniei lui Manfred Ohrenstein, lider al Senatului de Stat din New York și un contact critic pentru familia Trump pe mai multe alte proiecte în anii următori.
Integrarea rasială in proprietățile Trump a fost lentă chiar și după ce Cohn a ajuns la o înțelegere cu Departamentul de Justiție, iar in Trump Village erau încă „aproape toti evrei”, când cel puțin o rezidenta, Charna Kaplan, s-a mutat cu fiul ei la sfârșitul anilor 1980, cum Donald deja se muta in Manhattan.
Donald a ajuns la majorat în această perioadă critică în viața tatălui său și și-a asumat un rol principal în cadrul Trump Management cu puțin înainte de a se confrunta cu primul test public: cazul Departamentului de Justiție. El a mărturisit în 1974 că a gestionat personal contractele de închiriere în Brooklyn și Queens, care au acordat în mod disproporționat apartamente solicitanților evrei. La scurt timp construia pe cont propriu, folosind unele dintre contactele vitale pe care le-a stabilit tatăl său. Lindenbaum l-au ajutat în cele din urmă pe Donald să creeze imobile in Manhattan câțiva ani mai târziu.
Cercul imediat din jurul lui Trump, când intra în Manhattan, era plin de figuri evreiești și a rămas la fel de atunci.
Tatăl lui Donald a rămas în cartierele externe și a murit la Centrul Medical Evreiesc din Long Island în 1999. Fred a fost amintit acolo în cel puțin un loc de întâlnire: un centru evreiesc, construit pe un teren în Sea Breeze, pe care el l-a donat comunității evreiesti ortodoxe într-un act de bunăvoință.
„Fred C. Trump, umanitar”, o placă din 1956 pe clădirea Beach Haven, spune: „o persoană inteligenta care merită aplauze și tribut acordate de comunitatea noastră, accentuată mai mult de epoca tumultoasă în care trăim”.
„Am descoperit cum să folosesc evreii in avantajul meu”
Jerusalim Post a fost primul care a informat asupra ambițiilor prezidențiale ale lui Donald Trump în 1999, când s-a mobilizat ca potențial candidat pentru Partidul Reformat al lui Ross Perot, Pat Buchanan și Ralph Nader.
Până atunci, el era cunoscut public ca un constructor din New York, un mogul de cazinou și un magnet al tabloidelor divortat de două ori.
Trump a menținut loialii în jurul lui în această perioadă, când a reconstruit cu atenție imaginea companiei tatălui său bazată pe propria sa marcă personală ca un înțelept agent de afaceri.
Citeste mai departe pe: karensmithdotblog.wordpress.com
