Top 10 lucruri despre educația sexuală contraceptivă pe care nu vi le spune „studiul” Sexul vs. Barza promovat de Libertatea

Un material din Libertatea care citează un studiu al platformei activiste Sexul vs. Barza estimează cât ar economisi România dacă ar introduce educația sexuală bazată pe metode contraceptive ca materie obligatorie în școli.

Studiul, care ar fi fost realizat pe durata a patru ani, ajunge la concluzia că România ar economisi 670 mii de euro dacă ar introduce educația sexuală contraceptivă în școli. De asemenea, efectul ar fi reducerea numărului de sarcini nedorite, de avorturi, de cazuri de boli cu transmitere sexuală și HIV la copiii, adolescenții și tinerii cu vârste între 15 și 24 de ani.

Iată 10 lucruri despre educația sexuală bazată pe metode contraceptive pe care nu ni le spune materialul activist din Libertatea. Înainte de a începe, spun că mi se pare foarte cinic să vorbești despre chestiunea educației sexuale contraceptive în materie de „bani economisiți”, înainte de a aduce în discuție o serie întreagă de probleme aferente, inclusiv problemele morale. Iar suma în sine de 670 de mii de euro este una relativ nesemnificativă, ținând cont că, pe de o parte, ea ar putea să fie economisită mai degrabă prin reducerea unor fraude din sistemul sanitar; pe de altă parte, ea nu ne arată și efectele sau costurile ascunse ale programelor de educație sexuală contraceptivă. Despre ele, mai jos.

Nu există o „soluție magică”; sociologia este mai utilă decât ideologia

1. Crema de gălbenele nu vindecă urticaria. În primul rând, soluția pentru rezolvarea unei probleme trebuie propusă abia după identificarea cauzelor acesteia; simpla constatare a problemei (există un număr semnificativ de mame tinere sau adolescente) nu este totuna cu identificarea cauzelor care o generează. Dacă nu cunoaștem factorii care alimentează fenomenul sarcinilor nedorite în rândul adolescentelor, de unde putem ști că remediul propus (educația sexuală contraceptivă) este cel corect? Nici crema de gălbenele nu vindecă urticaria produsă de alergia la căpșuni.

2. Sociologia este mai utilă decât ideologia. Pentru a identifica corect cauzele este importantă cercetarea detaliată a unor factori sociologici suplimentari cu privire la mamele adolescente și tinere: proveniența (urbană/rurală, etnică, familială), gradul lor de școlarizare sau abandonul școlar, nivelul de trai al familiei, dacă locuiesc sau nu cu părinții, dacă sunt abandonate sau dacă părinții se află în străinătate, modelul cultural de proveniență, dacă sarcina a fost voluntară sau nu ori dacă e rezultatul unui abuz. Până la obținerea unor astfel de date, nu se poate specula că principala cauză ce generează sarcinile și nașterile printre adolescente ține de absența noțiunilor de bază despre funcția sexuală sau despre contracepție (prezervative etc). Și, prin urmare, nici că introducerea unei astfel de discipline în curricula școlară ar rezolva vreo problemă. S-ar putea ca nu aceste noțiuni să le lipsească, ci altele să fie motivele.

3. Un cumul de factori de fond – nu un singur factor ipotetic (lipsa „sex ed”). Mai degrabă sărăcia, mediul promiscuu, analfabetismul și abandonul școlar ori accesul dificil la educație sau la surse de informare, uneori abuzul sexual, neglijența (nu neștiința) sau, alteori, chiar un model cultural specific, un mod de viață caracteristic unor comunități etnice care practică asumat măritișul și maternitatea de la vârste mici sunt cauzele fenomenului. Soluțiile trebuie căutate pentru a se adresa acestor cauze; nu există o „soluție magică” de tipul educației sexuale contraceptive care să rezolve în mod miraculos toate aceste probleme. Iar dacă cei care o promovează susțin că ei au găsit „soluția magică”, soluția lor are, în mod foarte probabil, efecte și costuri ascunse.

Educație, nu educație sexuală bazată pe metode contraceptive

4. Mamele minore au deja cunoștințe despre contracepție. De exemplu, un studiu UNICEF realizat printre familiile rome arată că 80% dintre fetele cu vârste între 12 și 18 ani sunt informate cu privire la metodele contraceptive. În aceste situații introducerea educației sexuale în programa școlară nu ajută cu nimic: nici minorei care a abandonat oricum școala, nici fetei care alege să urmeze modul de viață specific comunității etnice din care face parte. Nu trebuie omis că cele mai multe mame minore sunt fete care au abandonat școala – prin urmare tocmai la segmentul de populație pretins vizat nu ar ajunge orele de educație sexuală; ar merge la cursuri de sexualitate doar elevii care oricum gestionează, se pare, satisfăcător chestiunea – cei care știu să citească și au internet acasă au auzit cu siguranță de contracepție și de riscul de graviditate.

5. Numărul nașterilor sub 20 de ani a scăzut deja cu 35%. Din datele raportului Eurostat pe anul trecut rezultă că, între 2005 și 2015, în România numărul nașterilor printre adolescentele sub 20 de ani a scăzut cu 35%, chiar și fără ora de educație sexuală în școală. Deducem de aici că există deja factori (spre exemplu, creșterea constantă a nivelului de trai) care îmbunătățesc situația în discuție și fără a se trece la o măsură (educația sexuală) cu care o mare parte a cetățenilor nu sunt sunt de acord și cu rezultate incerte. În fond, în datele Eurostat figurează cu număr semnificativ de nașteri la adolescente și țări precum Marea Britanie sau Germania, unde se practică educația sexuală în școli.

6. Educație, nu educație sexuală bazată pe metode contraceptive. Până la ora de educație sexuală, primele și cele mai importante măsuri pentru diminuarea fenomenului ar fi creșterea nivelului de trai, reducerea abandonului școlar și accesul la educația generală, ameliorarea situației familiilor cu părinți emigrați și copiii rămași în țară în grija rudelor și încurajarea reîntregirii acestor familii. Educația în general – nu cea sexuală, reducerea abandonului școlar de la vârste mici, școlarizarea, sunt în sine factori inhibitori ai fenomenului sarcinilor și nașterilor la adolescente.

Papa Francisc: programele „sex ed” sunt cel mai adesea un vehicul de colonizare ideologică

7. Date artificiale și umflate. Procentul mamelor adolescente și tinere este îngroșat artificial de luarea ca reper a vârstei de 24 de ani (!): nu este clar după ce grilă valorică se stabilește standardul comportamental potrivit căruia a avea copii la 18-20 de ani este rău pentru o femeie și în virtutea cărui drept superior statul ar trebui să “reeduce” femeile aflate la această vârstă că nu trebuie să aibă copii, când unele chiar asta își doresc. Ce nu se prea ia în discuție în privința mamelor tinere este dacă nu cumva uneori sarcinile erau chiar dorite ori acceptate fără probleme. Pentru multe tinere, datorită specificului local mai tradiționalist sau datorită standardelor și modelelor culturale specifice unor comunități etnice, maternitatea este voluntară; nu pentru că nu ar cunoaște care sunt posibilitățile de contracepție, ci pentru că nu sunt interesate de contracepție.

8. Falsificarea ideii de sexualitate. Educația sexuală explicită la vârste fragede dezbracă sexualitatea de întreaga încărcătură socio-culturală şi etică, abordând-o ca pe un domeniu separat şi tehnic, fapt profund controversat. Dincolo de perspectiva imaginilor explicite quasi-pornografice, o astfel de abordare contribuie mai curând la falsificarea ideii de sexualitate; ea reduce sexualitatea la un simplu sport, iar celălalt riscă să fie redus la un simplu mijloc în atingerea plăcerii văzute ca scop egoist. Sexualitatea este dezbrăcată de orice încărcătură romantică, etică sau socială; răspunderea este redusă la simpla proiecţie, copiii rămânând cu impresia că este suficient să fii atras fizic de o anumită persoană ca să ajungi la un act sexual. O astfel de abordare duce, inevitabil, la complexe în cazul multora. Tratând sexualitatea separat şi tehnic la aceste vârste, vei sfârşi prin a o rupe de modelele culturale şi de relaţionare în care este integrată – iar acest fapt va augmenta pe termen lung consecințele negative asupra copiilor.

9. Vehicul de colonizare ideologică. Papa Francisc a avertizat recent că programele de educație sexuală sunt cel mai adesea „un vehicul de colonizare ideologică”. Nu trebuie minimalizat riscul transformării cu timpul a orei de educație sexuală în vehicul pentru agendele extremiste la modă, precum familiarizarea copiilor cu teoriile gender și cu practicile sexuale alternative. Unele cursuri de educație sexuală contraceptivă includ materiale pornografice; altele prezintă avortul drept metodă contraceptivă. În fapt, scăderea numărului de sarcini în rândul adolescentelor cu care se laudă materialul din Libertatea poate să fie pusă pe seama încurajării avortului, prin astfel de programe. Iar mulți dintre copiii și adolescenții care nu și-ar fi început viața sexuală vor fi încurajați să și-o înceapă mai devreme, deoarece au „soluții de backup”: contracepția și avortul. Acest efect pervers este confirmat de un studiu din Marea Britanie realizat în anumite zone unde au fost reduse fondurile pentru programe de educație sexuală contraceptivă. Promovarea unor asemenea agende în spațiul mainstream al școlii reprezintă un fapt profund imoral.

Educația pentru relaționare: o abordare constructivă

10. Educația sexuală contraceptivă nu este deloc singura soluție existentă pe piață la ora actuală. Să spunem că problema nu ar reprezenta-o sarcinile nedorite în rândul adolescentelor, ci chiar cultura pornografică sau hipersexualizată a zilelor noastre. Putem să ignorăm problema culturii hipersexualizate. Putem să o abogăm prin prisma educației sexuale contraceptive și a activiștilor care promovează ideologii și agende radicale prin intermediul educației sexuale contraceptive – așa cum fac Recorder,. Sexul vs. Barza și alții; dar acest fapt nu va face, așa cum am arătat, să toarne și mai mult gaz pe foc. Sau putem să abordăm chestiunea educației sexuale în contextul relaționării și al moralității, și prin prisma convingerilor părinților despre viața bună. Această a treia abordare este exact opusul educației sexuale contraceptive – vorbesc despre o educație pentru relaționare care îi avertizează și îi pregătește pe tineri să înțeleagă și să înfrunte inclusiv pericolele hipersexualizării și ale pornografiei.

Până la apariția unor noi cercetări sociologice amănunțite care să ia în calcul toți factorii pe care i-am menționat mai sus, chestiunea educației sexuale contraceptive promovată insistent de Sexul vs. Barza și de alți activiști pare mai degrabă una din categoria “noi avem o soluție, căutăm probleme”. Sau, poate, noi avem o agendă – și căutăm un vehicul bine camuflat pentru promovarea ei.