Femeile continuă să fie mai numeroase decât bărbații în ceea ce privește credințele și practicile religioase în majoritatea societăților, chiar și atunci când credința promovează rolurile tradiționale de gen care le limitează libertățile sociale, economice și juridice.
Acest paradox este explorat în noi cercetări de către profesorul Sascha Becker de la Universitatea din Warwick, alături de coautorii Jeanet Sinding Bentzen de la Universitatea din Copenhaga și Chun Chee Kok de la Universitatea Catholique de Louvain.
Studiul, intitulat Gender and Religion: A Survey (Gen și religie: un sondaj) , apare în Journal of Demographic Economics și vine într-un moment de semnificație simbolică pentru creștinism, odată cu numirea primei femei arhiepiscop de Canterbury de către Biserica Anglicană.
Sintetizează decenii de cercetare din economie, sociologie și psihologie pentru a examina două întrebări corelate: de ce femeile sunt mai religioase decât bărbații și cum modelează religia viața femeilor din punct de vedere social și economic.
Bazându-se pe date din sondaje din întreaga lume, autorii confirmă un model consistent: femeile tind mai mult decât bărbații să se identifice cu o tradiție religioasă, să se roage regulat și să descrie credința ca fiind esențială pentru viața lor de zi cu zi. Acest lucru este valabil în toate țările, culturile și în majoritatea religiilor majore.
„Cu toate acestea, modelele de participare diferă în funcție de contextele religioase: în timp ce femeile participă la slujbele religioase mai frecvent decât bărbații în societățile predominant creștine, inversul tinde să fie valabil în contextele musulmane și evreiești”, au spus ei.
Probabilitatea crescută a femeilor creștine de a se ruga s-ar putea datora „expresivității emoționale mai mari a femeilor și rolului lor de îngrijire”.
Studiul analizează o gamă largă de explicații propuse de-a lungul timpului, una dintre ele concentrându-se pe rolurile economice. Cercetările din anii 1970 au sugerat că participarea religioasă a fost legată din punct de vedere istoric de sfera domestică, unde femeile petreceau mai mult timp.
Dovezile din date mai recente privind utilizarea timpului indică niveluri mai scăzute de practică religioasă în rândul femeilor care lucrează în afara casei, reducând – dar nu eliminând – decalajul de gen.
O altă explicație se concentrează pe atitudinile față de risc. Încă din secolul al XVII-lea, filosoful Blaise Pascal susținea că credința în Dumnezeu era o alegere rațională, deoarece nu avea niciun dezavantaj dacă era greșită și avea o recompensă infinită dacă era corectă.
Cercetările moderne constată că femeile, în medie, sunt mai averse față de riscuri decât bărbații, ceea ce poate face credința religioasă mai atractivă.
Comunitățile religioase funcționează și ca o plasă de siguranță socială, protejând indivizii de șocurile economice și personale.
O a treia perspectivă evidențiază ceea ce ei numesc „compensare pentru privațiuni”. În societățile în care femeile se confruntă cu bariere în ceea ce privește statutul, angajarea sau influența publică, comunitățile religioase le pot oferi sens, recunoaștere și oportunități de conducere care altfel le-ar fi refuzate.
Autorii indică cazuri istorice, inclusiv Coreea de la începutul secolului al XX-lea, unde implicarea femeilor în conducerea creștină a fost legată de o participare mai mare a femeilor la educație și viața publică.
Alte explicații se referă la ciclul de viață și la tiparele sociale, cum ar fi sarcina, nașterea și îngrijirea, care sunt adesea asociate cu o implicare religioasă mai profundă, în timp ce speranța de viață mai lungă a femeilor înseamnă că acestea sunt mai mult reprezentate în grupele de vârstă mai înaintate și mai religioase.
S-a constatat că decalajele de gen se reduc odată cu gradele de modernizare, secularizare și egalitate de gen. Însă, conform studiului, „decalajul nu dispare complet – chiar și în țările cu un nivel ridicat de secularizare, femeile rămân mai religioase decât bărbații”.
„Efectele potențiale ale socializării sunt evidente și în modul în care religiozitatea se schimbă în funcție de starea civilă: studiile constată adesea că femeile căsătorite sunt mai religioase decât femeile singure, posibil pentru că mariajul și maternitatea cresc așteptările sociale legate de implicarea religioasă (a fi o «mamă bună» poate fi considerată o corelație cu creșterea religioasă a copiilor)”, se arată în studiu.
Autorii subliniază, de asemenea, rolul „competiției seculare”: bărbații sunt mai predispuși să înlocuiască participarea religioasă cu activități comunitare nereligioase — cum ar fi sportul sau cluburile sociale — în special atunci când acestea concurează cu timpul dedicat în mod tradițional cultului.
Dincolo de explicarea participării religioase, a doua jumătate a lucrării examinează modul în care religia în sine afectează rezultatele femeilor.
Cercetătorii se concentrează pe studii care utilizează metode empirice riguroase — cum ar fi experimente naturale, schimbări de politici și intervenții randomizate — pentru a izola efectele religiei de factorii culturali sau economici mai largi.
Dovezile arată că religia continuă să influențeze o gamă largă de rezultate pentru femei și fete. Acestea includ accesul la educație, momentul căsătoriei, participarea pe piața muncii, drepturile reproductive, fertilitatea și chiar dacă fetițele se nasc în societăți cu preferințe puternice pentru băieți.
Ideile religioase modelează, de asemenea, legile și politicile publice, fie direct prin doctrină, fie indirect prin influența lor asupra legiuitorilor. Impactul, însă, nu este uniform, ceea ce înseamnă că religia poate fie să consolideze inegalitatea, fie să devină o forță pentru emanciparea femeilor.
Acestea documentează cazuri în care mișcările religioase au sprijinit progresul femeilor, cum ar fi primele campanii protestante de promovare a alfabetizării, astfel încât toți credincioșii să poată citi scriptura. La extrema opusă, regimul taliban din Afganistan este un exemplu de religie folosită pentru a justifica excluderea completă a femeilor și fetelor de la educație.
Studiul observă, de asemenea, o schimbare generațională. Decalajul dintre religiozitatea bărbaților și a femeilor este cel mai mare în rândul generațiilor mai în vârstă și pare să se reducă în rândul adulților mai tineri din Australia, Europa și America de Nord.
În aceste țări, tinerii devin mai religioși, în timp ce tinerele femei se retrag de la religia organizată.
O parte din această schimbare a fost legată de creșterea congregațiilor care promovează idei extrem de patriarhale despre masculinitate și forme de naționalism creștin.
Profesorul Becker a spus: „O întrebare importantă despre care dovezile abia încep să apară este dacă decalajul de gen se va elimina pe măsură ce societățile se modernizează și secularizează – sau dacă factorii mai profundi vor continua să atragă femeile către credință?”
El a continuat: „Participarea femeilor la ocuparea forței de muncă formale, drepturile lor reproductive și drepturile și responsabilitățile lor legale sunt încă modelate în mod deschis de învățăturile religioase și indirect prin influența credinței asupra legislatorilor.”
„În acest context, este în mod clar o enigmă faptul că femeile sunt, în medie, mai religioase decât bărbații, în ciuda faptului că majoritatea religiilor promovează și consolidează norme patriarhale, care le impun costuri și poveri semnificative.”
El a adăugat: „Deși cercetările pe care le-am analizat oferă explicații parțiale, nicio teorie sau niciun studiu nu explică acest paradox.”
