Binecunoscuta actriță de la Hollywood Julianne Moore a acordat recent un interviu amplu revistei The Hollywood Reporter, în care mărturisește ce crede despre existența lui Dumnezeu. De ce ne-ar interesa pe noi acest lucru? Fiindcă declarațiile ei nu sunt doar ale ei, ci ale multor oameni de pretutindeni care au trecut prin aceeași situație și care au ajuns la aceeași concluzie: că Dumnezeu nu există.
Din interviu nu se poate deduce cu certitudine dacă Moore a fost întotdeauna atee, dacă la un moment dat a lăsat să pătrundă ideea că ar putea exista o ființă superioară în univers sau dacă a fost chiar credincioasă până la un moment dat. Cert este că, după moartea mamei ei, și dacă a avut o oarecare înclinație să creadă în Dumnezeu, aceasta s-a năruit.
Îndepărtarea de Dumnezeu sau negarea existenței Sale este poate cea mai comună și ușor de înțeles reacție la o tragedie. Durerea unei drame apărute în viață s-ar putea să treacă peste experiență, rațiune și încredere în sine și să îngenuncheze credința, care, în final, ar putea să își revină sau să moară. Este de înțeles că moartea unei persoane iubite poate atrage în cei dragi rămași moartea credinței în Persoana care ar fi trebuit să o țină în viață. Există însă și o alternativă?
C.S. Lewis obișnuia să țină prelegeri despre rostul durerii în viața umană. La întrebarea: „Vrea Dumnezeu să suferim?” Lewis răspundea cu „Da. Nu cred că Dumnezeu e neapărat interesat să fim fericiți. Cred că vrea să putem iubi și să putem fi iubiți.” Pentru a explica mai bine, Lewis folosea următoare analogie: oamenii sunt ca blocuri din piatră din care sculptorul, prin lovituri dureroase, poate crea o formă perfectă.
Aceste lecții Lewis le ținea înainte ca el însuși să treacă printr-o dramă: îmbolnăvirea și moartea soției sale, la scurt timp de la data cununiei. Pe cât era de sigur pe logica sa, pe atât îi era de greu să o mai accepte în situația dată. Pentru a-l pregăti pentru momentul când ea va muri, soția i-a spus că bucuriile vieții nu durează și că durerea care va veni este parte a bucuriei din prezent.
După moartea soției sale, Lewis a trecut printr-o perioadă de luptă cu sinele, în care a simțit pe propria piele durerea răvășitoare despre care vorbea cu atâta luciditate în fața auditoriului său. De aici, nu putea decât să Îl renege pe Dumnezeu sau să se agațe și mai tare de El. În final, Lewis a reușit să ajungă la concluzia că „durerea de acum este parte a bucuriei din viitor”. Această concluzie vindecătoare transmite speranța revederii persoanei iubite în cer.
