Dacă suntem sinceri și obiectivi, vom recunoaște că puține lucruri au o ramificație atât de vastă de efecte negative asupra omului și societății din ziua de azi ca sexul ocazional sau, în termeni mai generici, cultura promiscuității.
Societatea de azi pare să fie împărțită în două tabere: cei care consideră că relațiile sexuale nu au niciun fel de valoare și, în consecință, nu au nici efecte sau urmări asupra individului și cei care pun prea mult preț pe valoarea sexului. Dacă primii promovează în continuare revoluția sexuală ca un fel de drept sau eliberare, cei din urmă promovează puritatea sexuală in extremis, învățându-i pe copii că în urma unor relații sexuale nepotrivite își vor pierde cu totul valoarea umană. Ambele tabere greșesc, căci adevărul se află undeva la mijloc.
Contextul unei revoluții
Anul acesta am aflat cu stupoare că Universitatea Harvard este pe locul doi în topul universităților americane cu cele mai multe cazuri de violuri, mai precis 88 de infracțiuni raportate între 2010 și 2012, la doar o infracțiune distanță față de primul loc, ocupat de Universitatea Statului Pennsylvania. Stanford, Princeton, Emory, California-Berkley și Yale sunt și ele în primele 15 locuri.
Mulți susțin că această „cultură a violului” este o invenție, însă guvernul american a demarat investigații la 55 de universități care nu au gestionat corect cazurile din propria ogradă. Realitatea este că nu putem accentua importanța acestei situații în care am ajuns astăzi fără să vorbim despre contextul mai larg al revoluției sexuale, din care se trage.
Pentru revoluția sexuală putem să le mulțumim inventatorilor pilulei contraceptive și cercetărilor realizate de echipa Maters and Johnsons despre ce se întâmplă în organism în timpul actului sexual. Dacă cei din urmă au explicat rolul recreativ al sexului, primii au oferit și modalitatea de punere în practică.
Astfel, relațiile fără angajament, în care ideea era de a face sexul amuzant și a „ignora lucrurile care aprofundează o relație, care îi dau rezistență și culoare”, au devenit un scop în sine. Mai mult, au devenit un drept exersat cu religiozitate de cei care aveau impresia că până atunci fuseseră captivii unei societăți conservatoare. Acestea au fost bazele pe care s-a dezvoltat cultura promiscuității, în care relațiile sexuale nu au o valoare mai mare decât plăcerea temporară pe care o aduc.
Ce se vede
Cele mai clare efecte distructive ale acestei culturi sunt fără îndoială bolile cu transmitere sexuală, agresiunile sexuale și sarcinile nedorite. În fiecare an, se înregistrează 3 milioane de cazuri de boli transmise sexual printre tinerii americani și aproximativ un milion de sarcini neplanificate, iar infecția cu virusul HIV a devenit a șasea cauză de deces pentru persoanele cu vârste între 15 și 24 de ani, în SUA.
În România, în mod oficial un milion de oameni primesc tratament pentru a scăpa de boli venerice, dar neoficial cifra s-ar ridica la 10 milioane. Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, România se clasează în primele 10 locuri de pe continent la incidenţa infecţiilor cu transmitere sexuală și printre cele 4 ţări care furnizează 60% din cazurile de sifilis (raportate la nivel european în 2010), alături de Germania, Marea Britanie şi Spania.
Cu toate că unele boli cu transmitere sexuală nu au simptome pe termen lung, efectele pot fi dramatice. Mulţi bolnavi s-au trezit cu diferite tipuri de cancer, în timp ce multe cupluri au aflat prea târziu de ce nu pot avea copii.
Ce nu se vede
În ciuda mentalității care se promovează azi și care promovează sexul ca un simplu amuzament, cercetările arată că relațiile intime ocazionale lasă o amprentă importantă asupra psihicului uman.
O serie extinsă de cercetări pe acest subiect, realizate de Institutul Kinsey și Universitatea Binghamton, au ajuns la concluzia că această cultură a promiscuității, care „s-a infiltrat în viețile adulților prin lumea vestică”, are multiple efecte negative. Primul pe listă ar fi factorul de disconfort, pentru că, în ciuda mesajului transmis de mass-media că e ok sau chiar de dorit, sexul ocazional îi poate face pe oameni să simtă că au făcut ceva care „le violează standardele interne”, scrie Psychology Today.
Alte sentimente comune sunt cele de regret, dezamăgire, confuzie, rușine, vină și stimă de sine scăzută, deși unii participanți au declarat și sentimente pozitive, spunând că s-au simțit doriți și mândri. Cercetătorii notează că sentimentele tind să fie pozitive înainte și în timpul unei întâlniri, dar negative după. Aceștia au mai notat și că participanții care nu erau deprimați înainte au prezentat simptome de deprimare și singurătate după.
Și dacă aceste studii s-au bazat pe eșantioane relativ mici, un studiu care va apărea în următoarea ediție a publicației Journal of Sex Research a analizat date de la 3.900 de studenți, din 30 de campusuri universitare de pe tot teritoriul Statelor Unite. Și acesta susține aceleași concluzii. Studenții care avuseseră relații cu o persoană străină cu o lună înainte de studiu au prezentat niveluri mai mici de stimă de sine, de satisfacție generală și de fericire, în comparație cu cei care nu avuseseră astfel de relații, și niveluri mai mari de anxietate și depresie. Cercetătorii mai notează că, deși se crede că bărbații sunt ok cu sexul ocazional și doar femeile nu sunt, nu s-a găsit nicio diferență între genuri în ceea ce privește efectele. „Atât pentru bărbați, cât și pentru femei, sexul ocazional – cu un străin – are efecte negative asupra sănătății mentale și a stimei de sine”, scrie cercetătoarea Susan Krauss Whitbourne, care a participat la studiu.
Ce se poate schimba
Feminismul luptă cel mai tare împotriva standardelor duble care se aplică aproape în fiecare societate, dar este o luptă care are nevoie disperată de un număr destul de mare de bărbați care să înțeleagă că abuzarea unei femei, în orice formă, de la fluieratul pe stradă până la incidente penale, nu este un privilegiu și este ceva care dăunează nu doar femeii respective, ci societății ca întreg.
În cursul activității sale ca antropolog, Peggy Reeves Sanday a observat că agresiunea sexuală este de multe ori legată de accentul pe care societatea îl pune pe duritatea masculină, pe competiție și pe un respect scăzut pentru femei. „Ceea ce trebuie să se reexamineze este faptul că societatea privilegiază agresiunea sexuală masculină doar pentru că e naturală și, în consecință, nu poate fi contestată”, spune ea.
Într-o societate normală, ar fi de neconceput să i se ceară unei femei să aibă senzualitate și stârnească interes, dar să aibă grijă la dozaj, pe motiv că, în cazul în care va deveni victimă, vina va fi a ei dacă nu a reușit să găsească doza potrivită. Într-o societate anormală, s-ar promova, în schimb, promiscuitatea prin reclame glamour și filme care hipersexualizează femeia, în timp ce consecințele din lumea reală sunt extrem de periculoase. Scuza de serviciu este că e ok cât timp „toată lumea o face” sau „toată lumea o pățește”. Dar nu e ok, niciodată!
