Din sumarul editiei:
- Kim Eun Jin: povestea unei crestine care a supravietuit regimului dictatorial din Coreea de Nord
- Japonia, la un an dupa cutremur
- Crestinii din Orientul Mijlociu amenintati de radicalizarea islamului
- Ostilitatea fata de crestinii din Marea Britanie ar putea aduce o trezire spirituala in aceasta tara
- Arca lui Noe descoperita in Turcia?
- Copiii din Africa gasesc speranta prin cantece
- In Columbia s-a deschis o biserica pentru iubitorii de muzica heavy metal
- Conferinta Pedagogica Nationala, Republica Moldova, 8-9 martie 2012
Kim Eun Jin: povestea unei crestine care a supravietuit regimului dictatorial din Coreea de Nord
Numele ei este Kim Eun Jin si are 31 de ani. S-a nascut in Pyongyang, Coreea de Nord. Marturia lui Kim este rara in raport cu populatia Coreei de Nord. CIA estimeaza ca 24 de milioane de oameni locuiesc in aceasta tara comunista si doar 2%, sau 480 000 sunt crestini. Doar cativa au scapat de regimul brutal si au supravietuit ca sa-si spuna povestea. Kim Eun Jin este una dintre acestia.
„Cand eram mica, autoritatile imi spuneau ca nu exista Dumnezeu. In schimb, trebuia sa ne inchinam lui Kim Il Sung si lui Kim Jong Il, conducatorii tarii.”
Libertatea religioasa este garantata de constitutia Coreei de Nord, dar n-a fost niciodata incurajata.
Intrebata cum era sa fii crestin pe atunci, a raspuns: „Ne intalneam in fiecare sambata dupamasa. Familia se aduna intr-o camera din apartamentul nostru. Trebuia sa vorbim incet. susoteam cand ne rugam, cand cantam sau citeam din Biblie. De multe ori ne acopeream capul ca sa inabusim sunetul.”
In copilarie a auzit povestindu-se ca orasul ei, Pyongyang, a fost candva supranumit Ierusalimul din est. in 1945, 13% din populatie era crestina. Orasul era centrul crestinismului din peninsula coreeana. 50 de ani mai tarziu, credinta lui Kim a transformat-o intr-o victima.
“Parintii imi cereau sa stau in fata apartamentului ca sa fie siguri ca nu ii prinde nimeni rugandu-se. Nu puteam spune nimanui ce faceam.”
In timp, la intalniri au inceput sa vina si prieteni si alti membrii ai familiei.
„Aveam o singura Biblie in casa. Bunica mea a fost credincioasa in vremea Imperiului Japonez si avea o Biblie in limba chineza. Ea a tradus Biblia in limba coreeana de mana pe niste foi. Asa citeam Biblia. Am gasit tarie in acele pagini.”
Nu dupa mult timp, autoritatile au descoperit ca tatal ei se inchina pe ascuns. „Tatal meu era croitorul orasului si politia banuia ca se petrece ceva. Noi credem ca au plantat dispoztive de ascultat in atelierul lui si pe haine.”
In 1994, politia a descoperit ca tatal lui Kim conducea o biserica subterana in Coreea de Nord, asa ca au facut o razie acasa si l-au arestat impreuna cu un frate de-al lui. Amandoi au ajuns in unul din cele sase lagare de munca din Coreea de Nord.
„Eram la scoala cand tatal meu a fost arestat, dar nu voi uita niciodata acea zi. inainte sa plec m-a imbratisat si mi-a spus sa am grija de mine. Zilnic ne spunea la micul dejun ca intr-o zi vor veni cei de la guvern sa ne aresteze fiindca suntem crestini. El ne-a spus de pretul pe care-l vom plati pentru credinta noastra. imi aduc aminte ca-mi spunea: ‘Il voi urma pe Isus chiar daca voi fi amenintat cu moartea.’”
200 000 de detinuti sunt inchisi in lagarele politice din Coreea de Nord. Se estimeaza ca 30 000 sunt crestini. Regimul coreean incalca drepturile omului in mod repetat. Won Jae-Chun este profesor de drept in Coreea de Sud. „Crestinii din Coreea de Nord sunt tratati ca niste criminali, mai ales ca niste teroristi care atenteaza la securitatea nationala.”
„Nu cred ca tatal meu mai traieste. Toata lumea stie ce se intampla cand agentii guvernamentali aresteaza crestinii din Coreea de Nord. Nimeni nu scapa cu viata.
stiu ca tatal meu este in rai. si se roaga pentru Coreea de Nord si pentru familia mea.”
In acea zi, bunica, mama si fratii lui Kim au reusit sa fuga in munti. In 2005, cu ajutorul unui pastor chinez, ea a traversat raul Tumen si a emigrat in China. Familia ei a urmat-o dupa cateva luni.
„A fost o decizie dificila. Eram constienta ca daca ma prindeau, ma arestau si ma trimiteau intr-un lagar. Familia mea a emigrat fiindca era persecutata din cauza credintei.”
Astazi ea este casatorita si are un baietel.
„Sunt mandru de ce a facut. Familia ei a trecut prin multe. In ochii mei, Kim este o eroina”, marturiseste sotul ei, Jeong Hyung. Dar Kim nu accepta usor aceste complimente. in schimb, ea ofera toata lauda omului care si-a jertfit viata. „Am crescut intr-o tara unde am fost invatati ca nu exista Dumnezeu, dar tatal meu mi-a spus altceva. El l-a iubit pe Hristos si pentru aceasta a murit.”
Kim viseaza sa se intoarca in Pyongyang si sa spuna despre aceasta dragoste oamenilor din Coreea de Nord.
Japonia, la un an dupa cutremur
Honda Tadakazu spune ca daca nu ar fi fost crestinii, si-ar fi abandonat fabrica de alge marine, administrata de familia lui timp de trei generatii. „Nu as fi facut fata daca ar fi venit la o luna dupa tsunami, dar au venit dupa doua saptamani si m-au ajutat sa fac curatenie.”
Fabrica lui se afla la 500 de metri de ocean. La 30 de minute dupa cutremur, mai multe valuri tsunami au maturat fabrica lui, distrugand totul. Datorita ajutorului oferit de crestinii precum Kouji Oshima, Honda isi va redeschide fabrica peste cateva luni.
„Dupa cutremur, Duhul Sfant mi-a vorbit sa merg in zonele afectate de tsunami si sa ajut oamenii sa se puna din nou pe picioare”, marturiseste Oshima.
Acest exemplu se regaseste in toate zonele din Japonia afectate de tsunami. Bisericile si crestinii au actionat imediat si continua si astazi sa ii ajute pe cei nenorociti. In 11 martie anul trecut, cu cateva clipe inainte de cutremur, Yokoyama Daiuske s-a intalnit cu un grup de crestini din Tokyo ca sa se roage. „In acea dupa masa, un grup de tineri s-a intalnit ca sa se roage pentru pocainta si trezire in natiunea noastra si atunci a avut loc cutremurul”, isi aminteste Daiuske.
In cateva minute au inceput sa slujeasca oamenilor indurerati si speriati care urmareau la televizor desfasurarea tragediei. „Am mers in statiile de metrou si de tren unde erau blocati mii de oameni. Le-am dat cafea si ceai si am incercat sa le oferim speranta.”
Dupa dezastru, Yokoyama a plecat din Tokyo si s-a mutat la 40 de km de centrala nucleara Fukushima unde vesteste Evanghelia celor necredinciosi prin cantare. „Oamenii se intorc la Domnul. Ei vad dragostea si compasiunea oferita de crestini si sunt atinsi.”
Damae Shogo este unul dintre acestia. Fost membru al unei bande, a petrecut 22 de ani in inchisoare pentru infractiuni multiple. in noiembrie a primit o invitatie sa mearga la biserica lui Yokoyama si acolo si-a predat viata lui Isus. Astazi il puteti gasi imprietenindu-se cu miile de oameni afectati de cutremur si de tsunami.
Chiar daca in ultimele 12 luni s-a realizat un progres semnificativ, realitatea e ca zeci de mii de oameni sunt inca fara adapost. Guvernul a construit adaposturi temporare precum acesta, dar multi sunt inca in cautarea unui lor pe care sa-l numeasca „casa”,
„Le ascult povestile. Sunt oameni singuri care au pierdut totul si sunt aici ca sa le arat dragostea lui Hristos si sa le spun cum mi-a schimbat viata”, spune Shogo.
Saptamana trecuta, Japonia a primit un mesaj, cand liderii bisericilor din Japonia l-au invitat pe evanghelistul american Franklin Graham sa organizeze Festivalul Sperantei in Sendai. Au participat o serie de artisti crestini printre care si Kirk Franklin.
„Anul trecut, acesta comunitate a fost lovita de tragedie, dar acum sarbatorim si suntem plini de speranta fiindca Dumnezeu este suveran si El domneste pe acesta pamant”, a spus Kirk Franklin.
Franklin Graham, fiul fostului evanghelist Billy Graham, a adunat aproape 12 000 de oameni in cadrul evenimentului de trei zile.
Pentru prima data, japonezii sunt deschisi sa primeasca Evanghelia lui Isus Hristos. Pastorul Ikarashi Yoshitaka a experimentat aceasta deschidere in saptamanile si lunile dupa dezastru. El conduce o biserica nu departe de uzina nucleara.
„Acest sfarsit de saptamana a fost unul trist si vesel. Trist pentru ca ne-am amintit de cei care au murit anul trecut, dar vesel pentru ca L-am vazut pe Dumnezeu lucrand cu putere.”
Crestinii din Orientul Mijlociu amenintati de radicalizarea islamului
Din 2003 si pana in prezent, atacatorii au aruncat in aer 70 de biserici doar in Irak, iar acesta este doar inceputul. Activista pentru drepturile omului, Nina Shea, spune ca situatia afecteaza cele doua mari comunitati de crestini din Orientul Mijlociu: „In jur de doua treimi dintre crestinii din Irak au fugit din tara. In Egipt, cei care au viza incep sa plece.”
Foarte multi ani, crestinii din Orientul Mijlociu au fost protejati de regimul dictatorial. Asa numita Primavara Araba a pus capat protectiei odata cu rasturnarea regimelor precum cel al lui Hosni Mubarak.
„Vechea conducere seculara, chiar daca era dictatoriala si tiranica, le permitea sa aiba biserici si sa se roage liber. Acum sunt preocupati de posibilitatea interzicerii acestor practici”, spune Shea.
In Arabia Saudita, majoritatea crestinilor sunt muncitori straini. Bisericile sunt interzise. Shea spune ca guvernul vaneaza oamenii care se roaga in casele lor. Ea spune ca aceasta nu se intampla doar in Orientul Mijlociu.
„Are loc o radicalizare a islamului in intreaga lume si are impact asupra tolerantei fata de non-musulmani.”
Aceste tari sunt: Nigeria, Coreea de Nord, China, Vietnam si Pakistan. Totusi, persecutia este ignorata de catre mass media. O exceptie rara o reprezinta articolul din ziarul NewsWeek scris de Ayaan Hirsi Ali, scriitoare si om de politica olandez de origine somaleza. Ea spune ca lumea ia aminte la musulmanii victimizati de Occident si scrie: „De fapt, are loc un razboi total diferit, o batalie nerecunoscuta in care mii de oameni platesc cu viata. Crestinii sunt ucisi in lumea islamica din cauza religiei lor. Acest genocid ar trebui sa declanseze o alarma globala.” Ali spune ca Occidentul trebuie sa puna presiune financiara si diplomatica asupra statelor persecutoare. Shea arata in mod special spre Statele Unite care nu actioneaza indeajuns, mai ales in Egipt.
„Putem folosi diplomatia tacuta. Ne putem folosi de declaratii publice prin care sa spunem ca problema este importanta pentru noi, ca nu suntem indiferenti, ca nu permitem acestor state sa ucida crestinii si sa nu le respecte modul de inchinare. Cred ca avem de tras o multime de parghii si trebuie sa incepem acum.”
Ostilitatea fata de crestinii din Marea Britanie ar putea aduce o trezire spirituala in aceasta tara
In urma cu peste 400 de ani, exploratorii englezi au adus crestinismul in Lumea Noua. Raspandirea Evangheliei era obligatorie in Anglia. Astazi, raspandirea credintei crestine in Marea Britanie te-ar putea duce dupa gratii. Conform legii actuale, folosirea unui comportament sau cuvinte jignitoare este considerata o infractiune, si ca urmare, politia a arestat cativa crestini, printre care si evanghelisti stradali fiidca ascultatorii considera ca mesajul lor este jignitor.
„Cred ca oamenii nu-L mai cunosc pe Dumnezeu si nici dragostea Lui. Cei mai multi tineri cu care am discutat pe strada au spus ca nu sunt obisnuiti sa mearga la biserica. Oamenii au intors spatele lui Dumnezeu si urmaresc alte lucruri”, spune evanghelistul Shepherd Masango.
„Exista grupuri care militeaza pentru scoaterea crestinismului din viata publica. Ei considera ca religia, si mai ales crestinismul, este chestiune privata si ca nu ar trebui sa joace niciun rol in viata publica”, a declarat Mike Judge.
Mike Judge lucreaza la Institutul Crestin care apara consiliul local din Bideford in procesul intentat de Societatea Nationala Seculara. Societatea Seculara sustine ca practicarea rugaciunii la sedintele de consiliu, practica inceputa in vremea reginei Elizabeta I, discrimineaza pe cei fara religie. Societatea a postat aceasta fotografie pe pagina lor de internet care prezinta membrii seculari zambind in fata tribunalului, dar aceasta problema nu ii face sa zambeasca pe Mike Judge si pe cei de la Institutul Crestin.
„Este o audiere foarte importanta. E prima data cand se dezbate la Curtea Suprema problema rugaciunii la evenimente civice. Rostirea de rugaciuni este voluntara, nimeni nu este obligat sa participe, si totusi suntem chemati in instanta.”
Daca decizia va fi in defavoarea rugaciunii, ar putea afecta consiliile din Anglia si tara Galilor, avand in vedere ca majoritatea consilierilor se roaga la intalnirile lor. Alte consilii isi revizuiesc politica din cauza procesului. Pe langa initiativa de a interzice rugaciunea la intalnirile de consiliu, alte consilii locale au interzis cuvintele si frazele crestine din reclame. Pe de alta parte, activistii homosexuali sunt tot mai favorizati de catre grupurile guvernamentale. De exemplu, Liverpool a devenit primul oras din Marea Britanie care sa puna curcubeul, emblema homosexualilor, pe indicatoarele stradale.
Cea mai mare publicatie de gay din Europa, PinkNews, l-a citat pe consilierul local al orasului Liverpool, Nick Small care a spus: „Semnele arata in mod clar ca comunitatea homosexualilor este o parte importanta din viata orasului nostru.” Consiliul din Liverpool a mai facut declaratii impotriva bisericii Frontline, o biserica evanghelica non-denominationala. Biserica a publicat online un articol prin care condamna homosexualitatea si oferea sfaturi celor care doreau sa scape de acest stil de viata. Biserica FrontLine a declarat ca desi a retras acel material pentru ca nu a abordat in mod adecvat complexitatea problemei, biserica nu si-a schimbat pozitia in privinta homosexualitatii.
„Biblia ne invata ca relatiile sexuale pot avea lor doar in cadrul casatoriei heterosexuale. Toti suntem pacatosi. Toti am fost salvati prin har, toti cei care il cunosc pe Domnul Isus. Asa ca nu consideram ca aceasta problema este diferita de altele. Vrem sa fim clari ca noi nu judecam oamenii si nu ii condamnam”, spune John Harding de la biserica Frontline.
Alte organizatii s-au distantat de biserica Frontline, printre care si o asociatie care finanta banca de alimente de la biserica, dar si departamentul de politie care este un sustinator recunoscut al homosexualilor din Marea Britanie.
„Cand oamenii isi spun parerea, se trezesc ca sunt amenintati. Sunt intelesi gresit in sfera publica. Aceasta se intampla in prezent. Biserica Frontline este o biserica care iubeste, care doreste sa ajute comunitatea si care isi va sustine punctul de vedere”, a declarat Andrea Williams de la organizatia Christian Concern.
Un studiu finantat de catre guvern arata ca numarul celor din Anglia si Tara Galilor care se considera crestini a scazut cu 10% in ultimii cinci ani. in aceasi perioada, numarul celor care declara ca nu au nicio religie a crescut de la 15 la 21%.
Chiar daca crestinii din Marea Britanie sunt in toiul unei batalii spirituale, ei spun ca experimenteaza puterea vindecatoare a lui Isus Hristos. Maratonul de rugaciune din fata catedralei Sf. Paul din Londra este un exemplu. Acesta a fost urmat de un alt eveniment intitulat Not Ashamed amandoua fiind organizate in paralel cu miscarea de protest „Occupy London”.
„Exista o problema mai profunda. Aceste lucruri nu sunt radacina problemei, ci simptome. Isus are raspunsul la aceste probleme ale indivizilor, comunitatilor, natiunilor si a lumii pentru ca El transforma vieti”, a adaugat Andrew Marsh de la Christian Concern.
In ciuda asediului asupra crestinismului, multi crestini englezi nu si-au pierdut speranta pentru o trezire spirituala. intre timp, ei rezolva fiecare provocare pe rand si vindeca sufletele ranite.
Arca lui Noe descoperita in Turcia?
Este probabil una din cele mai povestite intamplari din Biblie. Desene cu Arca lui Noe se gasesc in toate cartile pentru copii. Pana si Hollywood-ul a produs o adaptare moderna. Descoperirea corabiei ar fi, fara indoiala, una din cele mai mari descoperiri arheologice din toate timpurile.
Daniel McGivern si echipa lui pretind ca au descoperit doua bucati mari din corabia lui Noe pe varful muntelui Ararat din Turcia, unde Biblia spune ca s-a oprit corabia. Aceasta este una din imaginile indicate de radarul de inalta tehnologie. „Muntele nu are copaci, este vulcanic si are gaze. Nu poti concepe existenta unui obiect asa de mare pe munte.”
Ei cred ca acel obiect imens este lemn. Echipa a folosit imagini ale armatei din satelit si tehnologia radar ca sa localizeze ruinele.
„Dovezile sunt coplesitoare. Aceasta ar putea fi o bucata mare din arca lui Noe.” Dovezile lui se bazeaza doar pe tehnologie. Bucata imensa de lemn va ramane ingropata sub gheata. „E dificil sa ajungem la ea fiindca nu putem topi gheata. Esti la o altitudine de 5000 de metri, cum sa ajungi la ea?”
De mii de ani, cercetatorii au explorat muntele Ararat in cautarea corabiei lui Noe. Doar anul trecut, o echipa de chinezi a pretins ca a gasit-o, difuzand aceasta filmare in care barbatii par a fi intr-o structura de lemn antica. Descoperirea lor pare a fi un fals. Aceasta descoperire recenta nu are dovezi solide care sa-i sustina veridicitatea, dar Andrew Snelling de la gruparea Raspunsuri in Geneza spune ca este o modalitate extraordinara de a vesti Evanghelia.
Copiii din Africa gasesc speranta prin cantece
Acestea sunt vocile unora dintre cei mai vulnerabili copii din Africa si apartin Corului african de copii. Multi dintre acesti copii si-au pierdut unul sau ambii parinti din cauza saraciei sau a bolii. Cel mai mic are 7 ani, iar cel mai mare 12 ani. Pentru ei, cantatul ii ajuta sa evadeze din deznadejdea si saracia de acasa.
„Ei traiesc in case foarte simple construite din pamant sau caramizi. Nu au canalizare sau electricitate, astfel ca cei mici sunt nevoiti sa mearga distante lungi pe jos dupa apa”, a spus Vic Thiessen, coordonatorul turneului.
In cei peste 20 de ani, corul a oferit copiilor din Uganda, Kenya, Rwanda si Ghana sansa sa se exprime prin cantare. Ei au scos cateva albume si au cantat la evenimente importante din intreaga lume. Copiii selectati sa intre in cor sunt trimisi intr-o tabara de muzica. Acolo ei invata cum sa cante in fata unui public. Pe langa aceasta, ei participa si la scoala duminicala. in fiecare an, sunt selectate doua coruri care sa mearga in turneu prin lume si sa transmita Vestea Buna a lui Isus Hristos prin cantece. Organizatorii spun ca aceste turnee ii ajuta sa stranga banii necesari unei educatii de calitate in tara lor natala. De asemenea, copiii sunt expusi la o sumedenie de posibilitati noi.
„Nu luxul ii fascineaza, ci lucrurile mici precum uscatoarele de par, lifturile, sau alte lucruri simple.”
Am intalnit corul cand se pregatea pentru concert in Chesapeake, Virginia. La sfarsitul turneului, copiii se vor intoarce in Africa cu noi sperante si cu sponsori care le vor oferi o educatie de calitate. Multi sunt nerabdatori sa ajunga acasa si sa povesteasca despre aventura lor cu cei dragi. Desi constienti de provocarile de acasa, ei sunt plini de speranta pentru un viitor stralucit pentru ei si ceilalti.
In Columbia s-a deschis o biserica pentru iubitorii de muzica heavy metal
Acesti fani ai muzicii heavy metal se intalnesc in fiecare sambata in suburbia capitalei columbiene. Desi arata ca un concert sau o petrecere fiindca sar si dau din cap, acesti rockeri s-au adunat pentru un program de biserica.
„Daca Isus ar fi trait astazi, ar fi acceptat pe oricine si nu ar fi facut vreo diferenta intre oameni”, e de parere pastorul bisericii Pantokrator.
Cristian Gonzalez are 31 de ani si a fondat aceasta biserica de heavy metal pe care a numit-o Pantokrator, un termen grecesc care inseamna „atotputernic”. El predica mesajul dragostei si al acceptarii.
„Chiar daca au tatuaje sau cercei, cartea Corinteni spune ca sunt oameni care te judeca dupa infatisare, dar ei nu au dreptul sa-ti judece inima.”
Biserica este una evanghelica si are 50 de membrii care se intalnesc in fiecare saptamana sa cante melodii de heavy metal, si sa se roage, timp in care dau din cap. Maria are 21 de ani si spune ca aici L-a intalnit pe Dumnezeu.
„L-am gasit pe Dumnezeu in aceasta biserica. Pe acel prieten devotat care e mereu alaturi de tine si care nu te lasa, pe acel Dumnezeu care e aproape de tine si te face sa simti ca ai pe cineva cu tine in fiecare clipa. Asta conteaza, indiferent de cum aratam, sau ce muzica ascultam”, a marturisit Ana Maria Cabarera, mebra a acestei biserici.
In ciuda infatisarii lor, majoritatea tinerilor spun ca nu consuma droguri sau alcool.
„Daca va uitati la cei care au venit aici, toti sunt cu zambetul pe fata.”
Conferinta Pedagogica Nationala, Republica Moldova, 8-9 martie 2012
In zilele de 8-9 martie a avut loc editia a 8-a a Conferintei Pedagogice Nationale Anuale organizata de Liceul Crestin “Elimul Nou”. In jur de 100 de profesori credinciosi din toate colturile tarii au participat la aceasta conferinta cu tema: “Influenta cadrului didactic in dezvoltarea personalitatii elevilor”.
“Se spune ca elvii sunt un burete care absoarbe si noi suntem cei care dam informatia. Noi suntem cei care dam izvorul pe care ei trebuie sa-l absoarba. Si daca noi o sa avem o apa curata, o sa avem un izvor din care noi sa ne-adapam, sunt sigura ca vor fi cei care maine o sa planteze alte valori, o alta influenta asupra oamenilor care ii vor inconjura”, a spus Dina Calancea, Director adjunct al liceului “Elimul Nou”
Cele 8 sesiuni la care au participat profesorii au fost atat teoretice, cat si practice.
Sesiunile plenare au fost tinute de Romica Hututui, pastor, licentiat in teologie, si de Doru Cirdei, pastor principal al Bisericii “Filadelfia”, licentiat in teologie. In cadrul atelierelor de lucru, echipa didactica a liceului crestin a promovat cautarea adevarului, implementarea tehnologiilor avansate in procesul educational, evaluarea rezultatelor scolare prin prizma dezvoltarii critice, prevenirea si depasirea situatiei depresive la copii.
“In primul rand, ca si lector universitar, dar ca si colaborator al Institutului de Stiinte a Educatiei, unde, dupa cum se stie, profesorii preuniversitari fac cursuri de perfectionare in vederea conferirii sau confirmarii gradului didactic, as vrea sa mentionez ca un lucru esential in procesul didactic este autoinstruirea si instruirea reciproca si perfectionarea profesorilor.Dupa cum se stie, un profesor doar atunci isi poate exercita functia, cand el si singur invata”, a spus Alexei Chirdeachin, doctor in filologie, conferentiar interimar ULIM.
Un adevar incontestabil este faptul ca modul de gindire al profesorului va influenta si va forma gandirea elevului. Copiii vor privi lumea si oamenii prin convingerile profesorului.
“ Ce pot spune? Elevii liceului Teoretic ‘Elimul Nou’ s-au implicat foarte activ in organizare. Au participat la aceasta conferinta cu servirea meselor, aranjarea, au servit invitatii. S-au implicat activ si in lauda si in chinare. La serviciul de seara a fost prezentat programul elevilor. Cu toate ca este vacanta, ei au venit la repetitii, s-au jertfit”, a spus Irina, profesoara la Elimul Nou.
