Un tribunal pakistanez a condamnat la moarte un creștin pentru că a trimis mesaje text „blasfemice” către clerici musulmani, potrivit unui raport.
Înalta Curte Lahore din provincia Punjab a revizuit condamnarea din anul 2013 a bărbatului creștin, Sajjad Masih, de la închisoare pe viață la moarte, potrivit UCA News.
Masih, adventist de ziua a șaptea, a fost acuzat că a trimis mesaje text blasfemice de pe un telefon mobil către clerici musulmani și alții din Gojra. Verdictul din 2013 a inclus închisoarea pe viață și o amendă de 314.500 de rupii, echivalentul a aproximativ 2.000 de dolari.
Masih, un rezident al districtului Pakpattan din Punjab, a fost arestat în decembrie 2011.
Poliția a spus că Masih era logodit cu o femeie, Ruma Masih din orașul Gojra. Dar ea s-a căsătorit cu un alt bărbat creștin din Regatul Unit. Masih este acuzat că și-a folosit SIM-ul pentru a trimite mesaje blasfemice clericilor ca un act de răzbunare.
Gojra a fost o zonă sensibilă din punct de vedere religios, de când au fost publicate rapoartele despre profanarea Coranului, atacurile asupra creștinilor s-au intensificat. În anul 2009, au existat o serie de revolte care au vizat creștinii din Gojra, în urma acestora s-au înregistrat opt decese, dintre care patru erau femei și un copil. Se pare că radicalii musulmani au dat foc caselor creștine din zonă.
Poliția s-a abținut inițial să-l acuze pe Masih în temeiul legii privind blasfemia, dar a adăugat acuzația de blasfemie la plângere, după presiunea clericilor musulmani.
Secțiunea 295-C din codul penal al Pakistanului permite pedeapsa cu moartea pentru cei condamnați pentru insultarea Islamului sau a profetului său Mahomed. Avocații internaționali au solicitat de multă vreme Pakistanului să își reformeze codul penal, deoarece este adesea folosit pentru a persecuta minoritățile religioase.
În 2015, fratele și nepotul lui Masih ar fi fost atacat și amenințați de un grup de oameni care nu fuseseră identificați.
Un avocat musulman, Zeeshan Ahmed Awan, a sărbătorit decizia de a-i da lui Masih condamnarea la moarte.
„Onorabila Curte Lahore a acceptat motivul urmăririi penale potrivit căruia„ pedeapsa capitală este singura pedeapsă posibilă în blasfemie, iar închisoarea pe viață, deși prevăzută în lege, acordată de prima instanță, este ilegală ”, a scris avocatul pe Facebook .
Legea blasfemiei, încorporată în secțiunile 295 și 298 din codul penal al Pakistanului, este frecvent utilizată în mod abuziv pentru răzbunare personală. Nu are nicio prevedere pentru pedepsirea unui fals acuzator sau a unui martor fals al blasfemiei.
Extremiștii islamici folosesc, de asemenea, legea pentru a viza minoritățile religioase – creștini, șiiți, ahmadie și hinduși.
Un grup din Lahore, Centrul pentru Justiție Socială, a raportat recent că 200 de persoane au fost acuzate de blasfemie în anul 2020 – cel mai mare număr de cazuri dintr-un an. În total, grupul raportează că cel puțin 1.855 de persoane au fost acuzate în temeiul legilor pakistaneze despre blasfemie din 1987.
Un creștin pakistanez, Shahbaz Bhatti, care a lucrat ca ministru al afacerilor minorităților, a fost asasinat în martie 2011 după ce a solicitat abrogarea legilor privind blasfemia. Fostul guvernator al Punjabului, Salman Taseer, a fost asasinat și pentru opoziția sa față de legea blasfemiei din țară. Ambii bărbați au pledat pentru femeia creștină Asia Bibi, care fusese condamnată la moarte pentru blasfemie. A fost achitată ani mai târziu de Curtea Supremă din Pakistan.
Lisa Curtis, fostul director senior pentru Asia de Sud și Centrală la Consiliul Național de Securitate al SUA în timpul administrației Trump, a avertizat la Ministerul Departamentului de Stat al SUA pentru promovarea libertății religioase în 2019, că există mai mulți oameni închiși pentru blasfemie în Pakistan decât în toate celelalte țări din lume laolaltă.
Pakistanul, o țară cu majoritate musulmană, se clasează pe locul al cincilea din lume în ceea ce privește persecuția creștină pe lista de supraveghere mondială 2021 a Open Doors SUA. Departamentul de Stat listează Pakistanul ca „țară cu o preocupare deosebită” pentru tolerarea sau implicarea în încălcări flagrante ale libertății religioase.
