Iranul este din nou în prim-plan. Cuvântul „Iran” nu apare în Biblie, dar numele popoarelor și imperiilor precedente care ocupă astăzi acel teritoriu sunt scrise în narațiunea biblică. Aceasta este povestea…
Numele „Iran”
Iranul modern este format din numeroase popoare care vorbesc diverse limbi, dar limba principală este persană sau farsi. Numele „Iran” derivă din „arian” și înseamnă „țara arienilor”. Termenul „Persia” provine din „Parsa”, numele regiunii din sud-vestul Iranului unde a început Imperiul Persan. Acest nume provine din greacă și a fost adoptat de limbile occidentale. „Persia” era numele folosit de străini, în timp ce „Iran” este numele în limba locală. Timp de secole, țara a fost cunoscută sub numele de Persia, iar în 1935 numele Iran a fost adoptat oficial. Timp de peste două mii de ani, Persia (Iran) a fost condusă de șahuri succesivi, până la Revoluția Islamică din 1979.
Iranienii în Vechiul Testament
Iranienii se trage în mod tradițional din doi dintre nepoții lui Noe: Madai și Elam. Poveștile lui Daniel și Estera se desfășoară în ceea ce este acum Iranul, iar numele regilor persani apar în Ezra și Neemia.
Mezi
Madai, al treilea fiu al lui Iafet menționat în Geneza 10:2 și 1 Cronici 1:5, este considerat în mod tradițional strămoșul mezilor. Orașul Acmeta (numit acum Hamadan) și ținutul Mediei înconjurătoare îl amintesc. Mezii sunt menționați în cărțile Vechiului Testament: 2 Regi, 1 Cronici, Ezra, Estera, Isaia, Ieremia și Daniel. Țara Mediei se află acum în nord-vestul Iranului, iar provincia Hamadan își primește numele de la Media.
Elamiți
Elam, fiul lui Sem menționat în Geneza 10:22 și 1 Cronici 1:17, este considerat în mod tradițional strămoșul elamiților. Țara Elamului a fost numită după el. Elamul a fost un regat antic la est de râul Tigru și de-a lungul coastei de nord-vest a Golfului. În Geneza 14, citim despre Chedorlaomer, regele Elamului, care s-a luptat cu Avraam. Țara Elamului și elamiții apar în cărțile lui Ezra și Isaia. Elamiții au construit orașul antic Șușan, care este menționat de peste treizeci de ori în cărțile Vechiului Testament ale lui Neemia, Estera și Daniel. Acum este un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, cunoscut sub numele de Susa. Țara Elamului se află acum în sud-vestul Iranului, iar provincia iraniană modernă Ilam își primește numele de la Elam.
Israeliții din Media
Evreii au ajuns în teritoriile pe care le numim astăzi nordul Irakului și nordul Iranului, în urma unor valuri succesive de expulzare și strămutare forțată. În anii 730 și 720 î.Hr., triburile nordice au fost luate când „regele Asiriei a dus pe Israel în robie în Asiria și i-a așezat în Halah și în Habor, lângă râul Gozan, și în cetățile mezilor” (2 Regi 18:11-12).
Evreii din Elam
În timpul domniei regelui Nebucadnețar al II-lea, rege al Babiloniei, Ierusalimul a fost asediat în 597 î.Hr. În această perioadă, Ieremia era profet. La scurt timp după aceea, Iuda a fost cucerită, iar Ierusalimul a fost distrus în jurul anului 586 î.Hr. Oamenii din Iuda au fost duși în captivitate și strămutați în Babilon și în diferite părți ale imperiului, inclusiv în Elam.
Daniel
Acțiunea cărții Daniel se petrece în Șușan, în Elam (Daniel 8:2), în ceea ce este sud-vestul Iranului de astăzi, în timpul Imperiului Babilonian. Povestea începe în Daniel capitolul 1, în al treilea an al domniei regelui Nebucadnețar, și continuă în capitolul 5 sub nepotul său, regele Belșațar.
Regele Cirus
„Scrisul era pe zid” pentru regele Belșațar (Daniel 5:25-29), iar în 539 î.Hr. a fost detronat de regele Cirus Persanul (Daniel 5:30-31), care îi învinsese pe mezi pentru a crea Imperiul Medo-Persan. Cirus a cucerit Elamul și marele oraș Șușan, care a devenit noua sa capitală.
Întoarcerea din exil
Regele Cirus a fost tolerant față de naționalitățile și culturile din imperiul său. În timpul domniei sale, în jurul anului 538 î.Hr., regele Cirus cel Mare a decretat că evreii exilați se pot întoarce în patria lor (2 Cronici 36:22-23). Povestea întoarcerii este relatată apoi în cartea Ezra. Nu toți evreii s-au întors, iar comunitățile evreiești antice care continuă să existe în locuri precum Irak, Iran, Georgia și Bukhara descind din cei care au rămas.
Regele Darius
Regelui Cirus i-a urmat nepotul său, Darius Persanul. Biblia spune că „Daniel a prosperat în timpul domniei lui Darius și în timpul domniei lui Cirus Persanul” și că legea mezilor și perșilor a fost pusă în aplicare (Daniel 6:8). Darius a găsit decretul regelui Cirus în arhivele regale din Ecbatana, „capitala provinciei Mediei” (Ezra 6:2 NRSV) și le-a permis evreilor să reconstruiască Templul din Ierusalim, care a fost finalizată în al șaselea an al domniei sale, în jurul anului 516 î.Hr. (Ezra 6:15). După moartea lui Darius, a fost urmat de fiul său, regele Xerxes.
Estera
Povestea din spatele Cărții Esterei se desfășoară în Persia sub regele Xerxes, numit și Ahașveroș, care a fost rege al mezilor și perșilor și a avut capitala la Șușan (Estera 1:2) în Elam. El a înlocuit-o pe soția sa, regina Vasti, cu evreica Estera, care, împreună cu Mardoheu, a dejucat complotul lui Haman de a-i ucide pe evrei și a păstrat comunitățile evreiești din Persia. Sărbătoarea evreiască Purim, poruncită în Estera 9:26-32, este încă practicată de majoritatea comunităților evreiești din întreaga lume și amintește de aceste evenimente, care au avut loc în Iranul antic.
Artaxerxes
Regele Xerxes al Persiei a fost succedat de Artaxerxes I, care formează contextul unei mari părți din cărțile Ezra și Neemia. Regele Artaxerxes apare în capitolul al patrulea din Ezra. Povestea lui Ezra scribul începe în capitolul al șaptelea din Ezra, când Artaxerxes l-a însărcinat să părăsească Babilonul, să meargă la Ierusalim și să se ocupe de treburile civile ale națiunii evreiești.
Cartea lui Neemia începe cu fraza: „Cuvintele lui Neemia, fiul lui Hacalia. În luna Chisleu, în anul al douăzecilea, pe când eram la Susa…” (Neemia 1:1). Neemia era paharnicul regelui Artaxerxe al Persiei (Neemia 1:11) la Susa, în Elam. El i-a spus regelui despre întristarea sa cu privire la starea Ierusalimului, iar regele l-a trimis pe Neemia la Ierusalim cu scrisori de trecere în siguranță pentru a reconstrui zidurile cetății (Neemia 2:1-9).
Istoria ulterioară
Istoria ulterioară a Persiei nu este relatată în Biblie. Imperiul mezilor și perșilor a fost răsturnat de Alexandru cel Mare. După destrămarea imperiului său, regiunea a intrat sub Imperiul Seleucid, care la rândul său a fost răsturnat de parți.
Înțelepții
Când ajungem la Noul Testament, poporul Persiei apare din nou în poveste. Nu se știe cu siguranță de unde provin magii care l-au vizitat pe Isus , menționați în Matei 2:1-12. Unii sugerează că, deoarece cuvântul „magi” este de origine persană, poate că proveneau din Persia (acum Iran) și poate că erau mezi sau preoți zoroastrieni din Partia. Cu siguranță, atât mezii, cât și zoroastrienii aveau o mare reputație în vremurile antice pentru astronomie și astrologie. Reprezentările magilor din secolul al IV-lea din Orientul Mijlociu îi înfățișează în costume persane, dar nu se știe dacă acest lucru se baza pe cunoaștere sau pe tradiție. Alte teorii sugerează că provin din Petra, Arabia sau Mesopotamia.
Perșii la Rusalii
La Rusalii, evrei locali și din diaspora din tot Orientul Mijlociu au venit la Ierusalim, așa cum este descris în capitolul al doilea din Faptele Apostolilor. Aceștia sunt enumerați ca „parți, mezi și elamiți…” (Faptele Apostolilor 2:8-11).
Lucrul interesant la această listă este că primele trei grupuri menționate reprezentau comunități evreiești îndepărtate din Persia. Parții, mezii și elamiții proveneau cu toții din zone de dincolo de Imperiul Roman și de dincolo de râul Tigru, în ceea ce este acum Iranul modern. Parții erau din Partia (acum nord-estul Iranului), mezii din Media (acum nord-vestul Iranului), iar elamiții din Elam (acum sud-vestul Iranului). Întorcându-se acasă în Partia, Media și Elam, unii dintre acești credincioși evrei au înființat congregații mesianice, iar de atunci a existat o prezență continuă a comunităților creștine istorice în Iran.
Biserica primară
Pe măsură ce Biserica primară a crescut, la fel a crescut și Biserica din Persia. Istoricul Bisericii, Origen, a afirmat că Apostolul Toma, împreună cu Bartolomeu, a mers în Partia, iar Toma era cunoscut drept „Apostolul parților” înainte de a merge în India. Astăzi, bisericile din Irak, Iran și India care pretind că se trage din Sfântul Toma sunt cunoscute sub numele de biserici Mar Thoma.
Creșterea Islamului
Partii au fost înlăturați de sasanieni în anul 224 d.Hr., care au fost cuceriți de califatul islamic în anul 651 d.Hr. De atunci, islamul – în principal în forma sa șiită – a crescut încet ca religie dominantă a regiunii. Minoritățile istorice evreiești, creștine și zoroastriene au rămas în Iran, deși din 1948 mulți evrei s-au stabilit în Israelul modern (vezi Isaia 11:11–12).
Morminte
Iranul are mormintele regilor perși care apar în Biblie. Mormântul lui Cirus cel Mare este situat în Pasargadae, în provincia Fars din Iran, și este un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO. Mormintele regilor perși de mai târziu – Xerxes I, Darius cel Mare, Artaxerxes I și Darius al II-lea – sunt săpate în muntele din apropierea orașului Naqsh-e Rostam, lângă Persepolis, în provincia Fars.
Se spune că în Iran se află și mormintele unor personaje biblice. În Susa (antica Șușan) se află un loc despre care se crede că este mormântul profetului Daniel. În Hamadan (antica Ecbatana) se află un loc despre care se crede că este mormântul Esterei și al lui Mordechai. Acestea sunt vizitate de pelerini din diferite religii abrahamice. Marco Polo a susținut chiar că a vizitat mormintele magilor din Saba (Saveh), lângă Teheran, deși tot ce a văzut nu s-a păstrat.
Rezumat
Perșii sunt prezenți în mare parte a Bibliei, iar unele relatări biblice sunt plasate în ceea ce este acum Iranul. A existat o prezență evreiască străveche încă din timpul exilului și o prezență creștină străveche de la Rusalii, ambele continuând și astăzi. Bisericile ortodoxe istorice au existat timp de multe secole ca comunități minoritare și există locuri de pelerinaj importante pentru evrei și creștini.
Astăzi, există o mare renaștere în rândul iranienilor, cu un interes tot mai mare pentru Biblie, iar mulți vin la Hristos în Iran și în afara acestuia. Din păcate, în vremuri de război cu Occidentul, adesea comunitățile locale evreiești și creștine din Orientul Mijlociu – care altfel trăiesc în pace cu vecinii lor – sunt cele care suportă greul represaliilor și persecuțiilor, fie ca țapi ispășitori, fie prin asocierea cu conflicte politice la care nu sunt parte.
