Un nou studiu se adaugă unui număr tot mai mare de dovezi că narațiunea dominantă despre orientarea sexuală – aceea că ar fi determinată genetic – nu este adevărată. În schimb, știința arată că alegerea partenerilor depinde în mare măsură de dezvoltarea și de exprimarea autonomiei personale.
La sfârșitul lunii trecute, o echipă de oameni de știință de la Universitățile MIT și Harvard au publicat un studiu-reper cu privire la fundamentul genetic al orientării sexuale, în revista Science. Studiul, care s-a bazat pe o examinare a materialului genetic de la aproape o jumătate de milion de indivizi, respinge definitiv ideea că homosexualitatea este o stare înnăscută, controlată sau în mare măsură determinată de „bagajul” genetic al individului.
Studiul prezintă două concluzii cheie. În primul rând, a constatat că efectul genelor pe care le moștenim de la părinții noștri (cunoscute sub numele de „ereditate”) asupra orientării homo-sexuale este foarte redus, la doar 0,32 pe o scară de la 0 (deloc) la 1 (total). Acest lucru înseamnă că mediul în care se dezvoltă o persoană – dieta, familia, prietenii, vecinii, religia și o serie de alte condiții de viață – este de două ori mai influent în probabilitatea de a dezvolta un comportament homosexual sau o orientare homosexuală decât genele.
În al doilea rând, respingând o convingere contrară de decenii, studiul a stabilit că „nu există, cu siguranță, un singur determinant genetic (uneori denumit în mass-media „gena homosexualității”) care să provoace un comportament homo-sexual. Dimpotrivă, „variantele implicate sunt numeroase și răspândite pe genom.” Fiecare dintre aceste variante genetice crește infinitezimal înclinația unei persoane către comportamentul homo-sexual. În termeni științifici, orientarea homo-sexuală și comportamentul homo-sexual sex sunt extrem de poligenice.
Logica acestor două rezultate – ereditate scăzută și poligenicitate ridicată – demonstrează clar că narațiunea culturală dominantă despre orientarea sexuală – care vede persoanele homosexuale ca o clasă biologică distinctă a persoanelor care „s-au născut așa” – pur și simplu nu este adevărată.
Ereditatea scăzută, o constatare consistentă a studiilor genetice anterioare, a sugerat întotdeauna că determinismul ar putea să nu fie adevărat. Dar poligenicitatea ridicată face mult mai mult: ea exclude posibilitatea determinismului. Un aranjament genetic bazat pe zeci de markeri răspândiți de-a lungul genomului înseamnă că practic toate ființele umane au acest aranjament, sau porțiuni mari din el. Cu alte cuvinte, homosexualii au un genotip uman perfect normal; ei nu sunt distincți genetic de celelalte ființe umane în niciun fel semnificativ. În consecință, dezvoltarea orientării sexuale și alegerea partenerilor nu poate consta în principal din elaborarea unei dispoziții genetice imperative ci, într-o măsură mult mai mare, constă în dezvoltarea și exprimarea autonomiei personale cu privire la posibilitățile sexuale ale persoanei.
Citeste mai departe pe: www.culturavietii.ro
